Feed on
Posts
Comments

Christoph, şeful casei Fugger în timpul misiunii lui Dernschwam în Transilvania

Hans Dernschwam, patrician de origine germană născut în Boemia, a lăsat posterităţii o foarte valoroasă descriere a felului în care era exploatată sarea din Transilvania în perioada medievală. Sarea, adevărata valută forte a Ardealului, aproape la fel de importantă în Evul Mediu ca şi aurul din Apuseni, a fost exploatată intens la Turda, Dej, Sic, Cojocna, Ocna Sibiului etc. Transportul ei se făcea cu carele şi apoi cu plutele, pe Mureş şi Someş către Tisa, de unde era valorificată mai departe.

Exploatarea sării era un drept regal, profitul din această activitate constituind o importantă sursă de venit pentru coroana Ungariei. Instituţiile care supervizau exploatarea sării se numeau cămări, fiind conduse de comiţi şi vicecomiţi. În anumite cazuri, regii concedau exploaterea unora dintre mine reginelor sau altor persoane influente. Aşa s-a întâmplat şi în 1526, când exploatarea minelor de sare a fost cedată celebrei case de bancheri şi antreprenori Fugger, care le-a administrat timp de doar zece luni, din cauza răboiului dintre pretendenţii la coroana Ungariei, Ferdinand de Habsburg,  susţinut de casa Fugger, şi Ioan Zapolya. Continue Reading »

Tags: , ,

Pagina de titlu a „Legendariului Românesc”

De ceva vreme sunt încântatul posesor al unei „Cărţi de cetire”, tipărită în 1864,  la Buda, pentru uzul elevilor români din Imperiul Austriac. Volumul, destul de subţirel (160 de pagini), a fost hărăzit instruirii învăţăceilor de clasa a treia.

Este scris cu litere chirilice în majoritate,  dar cuprinde şi pagini cu litere latine. Manualul are patru părţi: „Economia elementară” (cu chirilice), „Descrierea Austriei în deobsce” (cu chirilice, ultima parte cu latine), „Naraţiuni folosîtoarie” (cu latine) şi „Parimii (?) pentru vieaţa practică” (cu chirilice).

Numele complet al cărţuliei este „Carte de cetire sau legendariu românesc pentru a treia clasă a şcoalelor poporene”. Foarte interesante mi s-au părut descrierile făcute provinciilor imperiale, fiind vorba de o descriere oficială a acestora, într-o perioadă destul de tulbure, cu doar trei ani înainte de formarea Austro-Ungariei, şi la un an după Dieta de la Sibiu, în urma căreia, pentru o perioadă scurtă de timp, românilor le-au fost garantate aceleaşi drepturi cu cele ale celorlalte naţiuni transilvănene.
Continue Reading »

Tags: , , , , , , , , ,

Ardealul din letopiseţ

Elogiile lui Grigore Ureche la adresa Ardealului nu erau vorbe în vânt. Primul mare cronicar moldovean a fost contemporan cu „epoca de aur” a Transilvaniei princiare, adică prima jumătate a secolului al XVII-lea. Ardealul semi independent cunoştea o perioadă de ascensiune economică, politică, militară şi culturală sub Gabriel Bethlen şi Gheorghe Rakoczi I.

Târg de animale în Ocna Şugatag ©7c

Târg de animale în Ocna Şugatag ©7C

La curtea de la Alba Iulia se trăia după  toate canoanele curţilor vestice, iar oraşe ca Braşov, Sibiu, Bistriţa sau Cluj înfloreau economic şi cultural, conectate fiind la marile rute de comerţ paneuroepene. Continue Reading »

Tags: , ,

Biserica din Prejmer, întemeiată de teutoni ©7C

Se împlinesc anul acesta 800 de ani de când Cavalerii Teutoni au primit prin donație regală Țara Bârsei. Din cauza conflictului apărut cu regele Andrei al II-lea, îngrijorat că teutonii își vor crea propriul stat în sud-estul Transilvaniei, cruciații au fost alungați manu militari în 1225 din teritoriul pe care îl ocupaseră.

Stăpânirea efemeră în spațiul geografic dominat azi de Brașov a fost pentru ordinul monastico-militar o repetiție generală pentru instalarea în Prusia, eveniment care a schimbat cursul istoriei central-europene, dând naștere după câteva sute de ani statului laic prusac, pe bazele căruia s-a născut Germania modernă. Mai multe detalii despre toate acestea aici.

Revenind la așezarea teutonilor în Țara Bârsei, iată textul integral al diplomei acordate de Andrei al II-lea: Continue Reading »

Împărțirea Ardealului*

Franz Obert (1828-1908)

Când a împărțit Dumnezeu Ardealul, a chemat în fața tronului ceresc pe ungur, pe sas, pe român și pe țigan. Mai întâi a sosit ungurul și a salutat:
– Bună dimineața
– Ceea ce e bun să fie al tău, a răspuns Dumnezeu
După scurtă vreme a sosit sasul și a salutat:
– Bună dimineața!
– Ceea ce e bun e al ungurului. O, muncă grea! Munca grea să fie a ta, răspunse Dumnezeu
Imediat a venit românul și a salutat:
– Bună dimineața!
– Cele bune le are ungurul. O, muncă grea! Munca grea e a sasului. O, sărăcie! Sărăcia să fie a ta, a răspuns Dumnezeu
La sfârșit a venit țiganul și a salutat:
– Bună dimineața!
– Partea bună e a ungurului. O, muncă grea! Munca grea e a sasului. O, sărăcie! Sărăcia e a românului. O, diavol! Diavolul să fie al tău, a răspuns Dumnezeu.

*Legendă românească din Transilvania culeasă de etnograful sas Franz Obert și publicată în revista „Das Ausland” în 1857.

 

Vedere din Orașul Stalin

Vedere din Orașul Stalin

Căutând cu totul și cu totul altceva prin arhiva din 1950 a ziarului clujean de funestă amintire „Lupta Ardealului”, am dat peste scrisoarea prin care muncitorimea brașoveană solicita, chipurile, rebotezarea orașului de sub Tâmpa cu numele „marelui geniu al omenirii”, Stalin.

Era perioada de vârf a cultului personalității lui Iosif Visarionovici Stalin și venerabila Corona, burghezul Kronstadt își puneau salopetă pentru a deveni proletarul Oraș Stalin. Socialismul se construia cu viteză de T34 și noua orânduire nu avea vreme de nostalgii contraproductive. Continue Reading »

Tags: , ,

TransilvaniaInFoto

TransilvaniaInFoto

După lupte seculare, care au durat fix doi ani :), am decis să dezvolt și o secțiune foto a blogului, numita, scurt, TransilvaniaInFoto.

O găsiți în meniul de navigare de deasupra, dar și în cel din dreapta, acolo cu tot cu numele celor mai  „proaspete” șapte galerii.

Vedutele transilvane sunt cel mai recent album foto și conțin imagini din secolele XVII,  XVIII și XIX cu câteva orașe transilvane importante. Enjoy

Portalul se află în prima curte a clădirii (c) 7C

Lipită de Casa Hintz, care (încă mai) adăpostește Muzeul Farmaciei, pe latura nordică a Pieței Unirii din Cluj, la numărul 27, se găsește casa Filstich-Kemeny. Cu un aer ponosit la ora actuală, casa era una dintre cele mai arătoase din oraș, pe vremea când Clujul, în plină ascensiune economică, era supranumit „orașul comoară”. Un martor al acelor vremuri poate fi descoperit cu ușurință, dacă intri în prima curte a clădirii, unde, imediat pe dreapta, după casa scărilor, se găsește un portal renascentist având în centru blazonul familiei de patricieni Filstich, cu motto-ul „VIRTUTIS COMES INVIDIA” (Însoțitorul virtuții este invidia) și anul 1597. Emblema familiei – un unicorn cabrat, încoronat cu un coif din care se înalță bustul unui alt unicorn, cabrat și străpuns de o suliță – este încadrată de primele litere din numele celui care a plătit pentru realizarea portalului: PE(trus) FIL(stich). Ancadramentul este considerat una dintre cele mai frumoase expresii ale renascentismului la Cluj. Descrierea detaliată a casei o găsiți aici.

Dar cine era familia Filstich, atât de avută încât își permitea „aroganța” de a avea un blazon, deși nu era de obârșie nobilă?

Continue Reading »

Tags: , ,

În 1923 vedea lumina tiparului „Clujul”, o „publicațiune” din Biblioteca „Orașele noastre”, sponsorizată de Fundațiile Culturale Regale. Scopul cărții era de a face cunoscut Clujul în rândul publicului larg din România Mare, o țară care tocmai se descoperea pe sine.

Coperta cărții

„Între Nistru și Tisa, dela Balcic de pe malul Mării Negre până la Sighetul Maramureșului, sunt o mulțime de orașe – centre de vieață economică și culturală – pe cari nu le cunosc nici chiar Românii culți cari locuesc la câteva zecimi de kilometri departe de ele. Și este firesc să fie așa, după condițiile de vieață dinainte de răsboiu, când sistematic și prin toate mijloacele privirile Românilor din țările acum reunite cu Regatul – până acum singura țară și stat de vieață și de cultură românească – erau întoarse de la el spre părțile opuse, spre centrele Statelor cari stăpâneau acele țări românești: Basarabenii spre Petersburg, Moscva și Chiev; Bucovinenii spre Viena; Ardelenii, Bănățenii și Ungurenii spre Budapesta”.

Așa explica necesitatea acestor „publicațiuni” academicianul Ion Bianu, îngrijitorul bibliotecii. Cărțulia despre Cluj tipărită în lumina celor scrise de Bianu are sub 80 de pagini și este semnată de „Victor Lazăr, prof. la Școala Normală de Învățători din Cluj”. Iată cum era descris Clujul contemporan în această lucrare: Continue Reading »

Tags: ,

Vedere din Orăștia austro-ungară

Am găsit recent în biblioteca digitală a BCU Cluj un articol interesant din 1898, publicat în „Tribuna Poporului”, ziar care se tipărea la Arad. Textul mi se pare relevant dintr-o dublă perspectivă.

Pe de o parte, descrie tensiunile existente la vremea aceea în Orăștie, oraș important din punct de vedere al componenței etnice, deoarece români formau deja o majoritate relativă, dar atât maghiarii cât și sașii păstrau proporții semnificative.

Pe de altă parte, articolul mi se pare grăitor pentru gradul ridicat de libertate a presei existent în acel moment în Austro-Ungaria. Astfel, redactorii ziarului nu se sfiau să îi numească pe unguri „căpățâni groase”, chiar dacă aceștia formau națiunea dominantă politic a Transilvaniei și majoritară în jumătatea de imperiu guvernată de la Budapesta.

114 ani mai târziu, o astfel de caracterizare făcută românilor de către un ziar din Harghita-Covasna cred că ar provoca o criză de isterie în masă, de la Nistru până la Tisa.

Continue Reading »

Tags: , ,

Older Posts »