Feed on
Posts
Comments
Fecioara şi pruncul de pe faţada Bisericii Calvaria

Fecioara şi pruncul de pe faţada Bisericii Calvaria ©7C

Istoricii de artă notează printre primele semne ale Renaşterii clujene sculptura care o înfăţişează pe Fecioara cu pruncul, de pe faţada de vest a Bisericii Calvaria, datată în 1520-1530. „Nobila simplitate a femeii din popor transpare prin chipul umanizat al maternităţii sacre. Presimţirea dramei îndepărtate se trădează în tristeţea voalată a pleopelor plecate, a gurii, a capului înclinat spre umăr, imprimând Mariei o uşoară melancolie în contrast cu vioiciunea pruncului. Limbajul potolit pune în evidenţă sentimentul uman, iar proporţiile echilibrate şi liniştea faldurilor ne îngăduie să distingem un artist anonim care a păşit dincolo de hotarele stilistice ale gotice, însuşindu-şi timid limbajul Renaşterii” (Ştefan Pascu, Istoria Clujului, 1974, capitol elaborat de Viorica Marica)

Renaşterea se face remarcată şi în centrul burgului, la Biserica Sfântul Mihail. Aceasta păstrează încă unul dintre cele mai strălucite exemple de artă renascentistă din Cluj: portalul sacristiei, executat în 1528.  Motivele acestuia sunt preluate din Renaşterea italiană. La baza unuia dintre pilaştri este sculptat blazonul Clujului – poarta cetăţii cu trei turnuri – iar la baza celuilalt simbolul bisericii universale – pelicanul care îşi hrăneşte progeniturile cu propria-i carne.

Timpanul uşii sacristiei Bisericii Sf. Mihail

Timpanul uşii sacristiei Bisericii Sf. Mihail ©7C

În timpanul uşii se află un basorelief înfăţişând capul unui bărbat, cu baretă pe cap. Bărbatul ţine în mâini o panglică pe care scrie D(ominus) Johannes Cly(n), numele preotului-paroh care a comandat opera de artă.

Mai pronunţat, Renaşterea se va afirma la Cluj din deceniul al IV-lea al secolului XVI, când începe construcţia casei parohului Adrianus Wolphard, situată în Piaţa Unirii la numărul 31. Wolphard avea rangul de vicar episcopal şi de sfetnic al curţii din Buda, fiind astfel unul dintre clujenii cei mai de vază ai vremii.

Uşa sacristiei din Biserica Sfântul Mihail

Uşa sacristiei din Biserica Sfântul Mihail ©7C

Călătorise în Italia în timp ce a studiat la universitatea din Bologna şi, pătruns de ideile umanismului şi arta Renaşterii, va angaja pietrari italieni pentru decorarea casei sale. Edificiul devine din acest motiv un veritabil „cap de serie” pentru arhitectura civilă a Clujului din vremea Renaşterii. Aripa dinspre curte a edificiului s-a păstrat într-o stare apropiată de forma originală. O parte din decoraţiunile renascentiste (o fereastră, trei portaluri, un cămin etc.) au fost salvate şi se află în lapidarul Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei.

Tot în Piaţa Unirii, pe latura nordică, se află o serie de case ridicate abia în secolul XV, pe şanţul de apărare al Cetăţii Vechi, şi înfrumuseţate în stil renascentist. Astfel, aproape în fiecare dintre aceste case pot fi găsite sculpturi, reliefuri, tocuri de uşi din secolul al XVI-lea, de factură renascentistă. Una dintre aceste clădiri este fostul han din piaţă, situat la numărul 21, care păstrează un portal renascentist de inspiraţie toscană.

Revenind la arhitectura eclesiastică renascentistă, cu care am început această trecere în revistă, trebuie amintită restaurarea, sub îndrumarea unui arhitect italian, a bisericii şi mănăstirii minoriţilor. Aceluiaşi arhitect i s-a datorat şi realizarea celor două portaluri în stilul Renaşterii, primul situat pe peretele de nord, celălalt pe faţada din sud.

Casa Wolphard-Kakas

Casa Wolphard-Kakas ©7C

Dacă Renaşterea clujeană a debutat cu sprijinul pietrarilor şi arhitecţilor italieni, în timp, pietrarii clujenii, probabil formaţi de italienii pomeniţi, şi-au dezvoltat propria şcoală renascentistă, care a devenit cea mai importantă din Transilvania, aşa cum era şi firesc pentru oraşul cel mai important al, deja, principatului. Breasla pietrarilor a prosperat ajutată de carierele de piatră din hotarele oraşului. În scurt timp, pietrarii Clujului ajung să domine construcţiile importante ale timpului, de unde apare şi o notă de uniformitate a clădirilor la care aceştia au lucrat de-a lungul şi de-a latul provinciei.

Urmele lăsate de Renaştere în Cluj au fost atât de adânci încât în plină perioadă barocă, în secolul al XVIII-lea, vechile profilări şi structuri ornamentale continuau să dăinuie.

În ce priveşte pictura, unica frescă ce s-a păstrat din această perioadă se află în aşa-numita cameră-turn situată pe latura sudică a Bisericii Reformate de pe str. Mihail Kogălniceanu. Pictura murală înfăţişează un înger şi un personaj masculin, dar starea de degradre este aşa de avansată încât sunt greu de făcut aprecieri stilistice.
Sursele bibliografice pentru serialul dedicat Clujului şi Renaşterii au fost: 
1.Ştefan Pascu (sub redacţia), Istoria Clujului, Cluj, 1974
2.Helen Gardner, Art through the ages, New York, 1980
3.Pal Engel, Regatul Sfântului Ştefan. Istoria Ungariei Medievale 895-1526, Cluj-Napoca, 2006. Ediţie înrijită de A. A. Rusu şi Ioan Drăgan
4. Ioan-Aurel Pop, Thomas Nagler, Magyari Andras (coord.), Istoria Transilvaniei, Vol. II (de la 1541 la 1711)
5. Lukacs Jozsef, Povestea „oraşului-comoară”, Cluj-Napoca, 2005

Leave a Reply