Feed on
Posts
Comments

Renaşterea în Ardeal

sugalete

Complexul Sugălete din Bistriţa, un adevărat „mall” al vremurilor sale ©7C

Clujul, oraş care în secolul XVI era denumit Transilvania civitas primaria  nu poate fi judecat singular, făcându-se abstracţie de provincia istorică în care a evoluat. Fenomenele şi frământările politice, economice, sociale, religioase sau culturale care definesc Transilvania secolului al XVI-lea se întrepătrund profund cu destinul celui mai important centru urban al regiuni.
O incursiune în Renaşterea ardeleană, şi în mod deosebit în arhitectura renascentistă, ca forma de artă ce s-a prezervat în cele mai bune condiţii până astăzi, este, aşadar, necesară pentru a avea o percepţie asupra cadrului larg în care s-a dezvoltat Clujul artistic al epocii. Apariţia Renaşterii în Transilvania – în înţelesul extins al termenului, cuprinzând deci şi Partium – este datată în preajma anului 1500.
Primele centre unde îşi fac apariţia piese arhitectonice tipice Renaşterii sunt, cum era şi firesc dată fiind masa intelectuală pe care o presupuneau, centrele episcopale: Alba Iulia şi Oradea. Ulterior, Clujul avea să-şi asume supremaţia în domeniu, prin dibăcia pietrarilor săi. Importante bresle de pietrari au funcţionat şi în Transilvania săsească, la Sibiu, Bistriţa sau Braşov. Casa Wolphard-Kakas din Cluj, Casa Argintarului din Bistriţa, Complexul Sugălete, tot din Bistriţa,  Casa Haller din Sibiu sunt câteva exemple de renascentism urban din Transilvania.

Dar castelele constituie genul cel mai spectaculos al arhitecturii Renaşterii transilvănene. Aceste edificii aparţineau celor circa 20 de familii aristocratice de mare importanţă ale Transilvaniei princiare. Este cazul castelului Bocskai din Aghireş, palatul interior al cetăţii Făgăraş, castelul Bathory din Şimleu Silvaniei etc. În comunitatea românească din Ardeal, ortodoxă de rit bizantin cu limbă de cult slavona, semnele Renaşterii apar rar şi târziu, tocmai din cauza ambianţei balcanico-orientale. Printre puţinele exemple se numără portalul de vest al bisericii ortodoxe din Teiuş (1606) sau altarul mănăstirii din Lupşa (1694).

În ultimul episod al serialului dedicat Renaşterii clujene vom face o plimbare la pas prin ce a mai rămas din oraşul renascentist

Leave a Reply