Feed on
Posts
Comments

În 1865 la Londra vedea lumina tiparului o monografie amplă a Transilvaniei, în aproape 650 de pagini. Volumul, scris de poetul şi jurnalistul Charles Boner, este intitulat „Transilvania; produsele şi poporul său” şi descrie aproape exhaustiv Ardealul vremii.

Cartea conţine foarte multe ilustraţii realizate în tehnica xilogravurii – gravuri în lemn după fotografii – pentru standardele vremii. 16 dintre acestea mi-au plăcut în mod deosebit şi le redau aici, dat fiind că drepturile de autor au expirat demult. Click pe fiecare ilustraţie pentru mărire (se va deschide fereastră nouă).

11 Responses to “16 ilustrate din Transilvania de acum 145 de ani”

  1. Uaaa… frumos! Stiam de Boner dar nu vazusem ilustratiile. Oricum, excelent ca de obicei blogul matale.

  2. tiberiufarcash spune:

    aia cu tiganii de langa Cluj e epocala….erau extramuros

  3. Conrad Haas (1509 – 1579)

    Influenta benefica a etnicilor germani nu se observa doar in realizarile majore – ziduri, bastioane, turnuri, biserici, cladiri – ea poate fi astfel citita si de la nivelul micilor amenajari culturale, spirituale si tehnice care, cumulate si imprumutate au creat specificitatea cetateanului sibian contemporan. Am dorit o rememorare identitara bazata pe recunoasterea meritelor avute de etnicii germani din zona geografica a Sibiului, decupand imaginea lui Conrad Haas, renascentistul care si-a pus o amprenta vizibila in dosarul marilor descoperiri stiintifice ale lumii.

    Astfel, anul 2009 a fost un an jubiliar pentru spatiul sibian, s-a implinit o jumatate de mileniu de la nasterea lui Conrad Haas (1509-1579). El a fost martorul unor evenimente ale caror urmari sunt vizibile si astazi: marile descoperiri geografice – explorari transformate in impartirea lumii intre marile puteri navale, scindarea lumii crestine – prin aparitia protestantismului, infiriparea economiei capitaliste. Conrad Haas adauga acestor pagini memorabile ale istoriei umanitatii primele experimentari legate de tehnica reactiva, arogandu-si cu modestie prioritatea pe plan mondial a conceperii unor rachete cu doua si trei trepte de aprindere, a stabilizatoarelor de tip Delta, dar si principiul zborului rachetelor pentru zbor dublu de tip Bumerang. prin care diferite încărcături utile erau duse la distanţă utilizând rachete cu mai multe trepte. Printre prioritatile lui Conrad Haas în rachetologia mondiala, mai putem enumera: turnul de lansare a rachetelor; bateriile de rachete; utilizarea atat a combustibililor solizi (pulberi), cît şi a celor lichizi (alcool); folosirea rachetelor pentru transport uman, asa zisa “casuta zburatoare”.
    Proiectul propus de noi, Anul 2009. Anul Conrad Haas a dorit sa continue campania de informare-constientizare-sensibilizare, in primul rand, a opiniei publice sibiene in ceea ce priveste personalitatea lui Conrad Haas. Preocuparea noastra de a oferi spre cunoastere si recunoastere internationala paleta diversa a preocuparilor lui Conrad Haas a fost determinata in primul rand de mesajul pacifist al pirotehnicianului sibian, om aflat intreaga viata in slujba armelor, care a mentionat in finalul manuscrisului “Kunstbuch” cunoscut sub numele de Varia II 374 si inclus in Coligatul de la Sibiu urmatoarele: „…aber mein Rath mehr Friend und kein Krieg…” (… dar sfatul meu este sa fie mai multa Pace si deloc Razboi…).

    Constantin S. Lacatus

    Presedinte Initiativa Zonal Geografica
    SIBIENII PACIFISTI
    Sibiu, 02 februarie 2010

    SCURTA BIOGRAFIE
    Conrad Haas s-a născut in anul 1509 în Dornbach, sat asimilat în prezent în perimetrul Vienei, respectiv in districtul municipal 17, Hernals. Satul apartinuse manastirii Sfantul Petru din Salzburg. In heraldica civila austriaca, pe blazonul Dornbach-ului apar doua chei incrucisate, atribuite Sfantului Petru. Viticultura era principala ocupatie a satenilor care, la sugestia abatilor si preotilor manastirii, produceau vinul sacramental.
    Conrad Haas se tragea din clanul Haasenhof, ce-si avea obarsia in zona Landshut, oras german infratit in prezent cu Sibiul. In mod sigur provenea dintr-o familie instarita, astfel a invatat latina si germana la scoala situata in apropierea capelei Sf. Ana, restaurata recent.
    Optiunea pentru cariera armelor se pare ca a fost luata in contextul istoric nefavorabil in care se afla Austria de la inceputul secolului al XVI-lea. Sultanul Soliman al II-lea, cucerise in anul 1521 Belgradul si cetatea Sabacului, devenind astfel un pericol pentru Ungaria. La 29 august 1526, in urma bataliei de la Mohacs, Ludovic al II-lea, regele Ungariei moare, iar Ungaria dispare de pe harta, devenind eyalet (pasalac) turcesc. Pentru tronul Ungariei se dezlãntuie un nou conflict, de data aceasta între Ioan Zápolya, voievod al Transilvaniei sprijinit turci si Ferdinand de Habsburg, fratele imparatului Carol Quintul. Sibienii îl sprijinã pe Ferdinand, dar sortii sunt de partea lui Ioan Zápolya. Misiunea de a apara Europa de turci revine austriecilor. Slabita dupa incendiul din 1525, Viena va rezista cu greu invaziei otomane, ajunsa sub zidurile ei in primavara anului 1529.
    In acelasi an, satul Dornbach a fost calcat de turci, care au incendiat biserica. Tanarul Conrad Haas este nevoit sa imbratiseze meseria armelor, cu atat mai mult cu cat se pare ca-si pierduse unul din parinti in luptele cu turcii. Informandu-si superiorii de interesul suscitat de tunuri si bombarde, a servit la inceput ca guard de artilerie, devenind in scurt timp ofiţer pe lângă curtea imperială austriacă. In 1542 il regasim ca participant la războiul cu turcii in bataliile din jurul Vienei si la actiunile militare desfasurate in apropierea Bratislavei.
    Pe langa pericolul permanent al amenintarii otomane, Sibiul anului 1533 trebuit sa faca fata unei epidemii de ciumã, urmata de o foamete cumplita în 1535. Neprimind nici un ajutor din partea lui Ferdinand, sibienii vor fi nevoiti sã-l recunoascã pe Zápolya în 1536.
    In luna iunie a anului 1551 Conrad Haas a fost trimis în Transilvania, cu trupele aflate sub comanda generalului Johann Baptist Castaldo, comandant suprem al armatei austriece. Castaldo patrunde in Sibiu cu 14 companii de infanterie, dotate cu 46 de tunuri si 216 pusti de cetate, care sporesc mult capacitatea de apãrare a cetãtii. Apoi, cu aprobare de la împãrat, generalul porneste întãrirea fortificatiilor cu bastioane. Planul arhitectului Alexander Klippa prevedea cinci bastioane de mari dimensiuni, plasate la colturile centurii. Constructiile încheiau platforme spatioase pentru amplasarea tunurilor. Sub platforme erau amenajate cazemate pentru depozitarea munitiei si adãpostirea efectivelor. Pe laturile de sud si de vest ale cetãtii bastioanele erau legate prin curtine, iar cele din nord si est rãmâneau legate prin vechile ziduri, în fata cãrora râul Cibin si lacurile constituiau obstacole puternice.
    Primul bastion denumit Haller (dupã numele primarului Peter Haller) a fost ridicat între 1551-1553. Cu toate ca Dieta Transilvaniei a aprobat munca obligatorie si contributii bãnesti speciale, tãranii si orãsenii romani si sasi din satele invecinate au refuzat sã lucreze gratuit pentru constructie. Mai mult, dupa o vreme, ostasii lui Castaldo nefiind plãtiti, din lipsã de bani, s-au dedat la prãdãciuni, ceea ce a dus la o opozitie armata a orasenilor, care pana a urma a determinat retragerea trupelor austriece din Sibiu in anul 1556.
    Conrad Haas n-a parasit Sibiul odata cu trupele lui Castaldo si in scurt timp, datorita pregatirii sale militare si cunostiintelor solide in domeniul pirotehnicii, este numit şef al arsenalului din Sibiu. A preluat un inventar notat cu minutie in capitolul „Raport despre munitie si armament” din manuscrisul inregistrat sub numele Varia III 112 si care cuprinde 22 de pusti cu roti, 137 de pusti mari, 108 pusti mici, 255 pusti de mana, 39 679 de gloante pentru toate pustile, 463 de butoaie cu praf de pusca.
    Cerceteazã cu atentie lucrarea lui Tartaglia “Quesiti et inventioni” ce ajunsese în cetatea Sibiului prin 1547. În 1554, scapa nevatamat dupa ce o nouã epidemie de ciumã secerã viata a 3200 de sibieni
    În vremea incendiului din 1556, care distrusese peste cinci sute de case din cetate, gloata rãsculata împotriva patricianului sãsesc a pãtruns cu forta în arsenal, jefuind o mare parte din armamentul aflat acolo. Fara indoiala, Conrad Haas a avut un rol important in inabusirea razmeritei, cu atat mai mult cu cat se considera unul din pagubitii rascoalei. Conducatorii acesteia au fost prinsi si decapitati in Piata Mare.
    In 1557 a fost chemat la Cluj (Klausenburg) de imparateasa austriaca Isabella, apoi la Bistrita (Bistriz). Conrad Haas se bucura de o autoritate profesionala incontestabila si avea sub ordinele sale 15 armurieri din principalele cetati transilvane, care ii acceptau sfaturile, dar si severitatea inspectiilor sale (Varia III 145). In consemnarile sale nu s-a ferit sa mentioneze si unele lucruri ce nu se ridicau la nivelul exigentelor sale. In calitate de armurier stia sa produca praful de pusca in zece combinatii diferite si face câteva cãlãtorii la Alba Iulia (Weissenburg), dorind sã-l intalneasca pe Hans Walach (Ioan Românul), care realiza pe atunci o foarte bunã pulbere pentru armele de foc.
    Realizeaza o seama de calcule geometrice si balistice, schiteaza mai multe tipuri de cuptoare mobile pentru obtinerea carbunelui de mangan si consemneaza o metoda de distilare a titeiului. Conrad Haas s-a aratat preocupat de ordonarea carburantilor folositi pentru propulsie, folosirea diferentiata a combinatiilor de pulbere in raport cu domeniile de utilizare, utilizarea unor combustibili lichizi pe baza de alcool, precum si a unor compusi ai antimoniului.
    Manuscrisul sibianului Conrad Haas este cel mai vechi document cunoscut din istoria rachetei moderne, iar autorul poate fi considerat pe plan mondial un precursor al inginerilor rachetisti.
    Manuscrisul sibian este cunoscut in lumea stiintifica sub denumirea de Coligatul de la Sibiu (colligare = a lega impreuna, ital.) si cuprinde, intre cele 392 de file si 203 ilustratii, trei studii de arta militara, primele doua fiind scrise intre anii 1417 – 1459, iar al treilea apartinand integral lui Conrad Haas, consta intr-o culegere a scrierilor sale incepand cu anul 1529:
     Problemele de pirotehnie si balistica – studiate de catre guadul bavarez Hans Haasenwein, un angajat al municipalitatii sibiene;
     Despre masinile de asediu – scris de catre un autor sibian anonim, avand la baza texte ale strategului militar Berthold Schwartz;
     Creatiile lui Conrad Haas – textul este consacrat constructiei si utilizarii rachetelor cu doua si trei trepte prin imbinare reciproca, avand diferite forme. Sunt descrise nu mai putin de 17 tipuri de rachete, de forme diverse, toate fiind prevazute la partea inferioara cu stabilizatori de directie de forma triunghiulara, aidoma literei grecesti delta.
    Interesant este faptul ca inventatorul medieval era constient de unicitatea consemnarilor sale si a dorit sa-si puna amprenta clara a proprietatii desenelor sale, datand foile si marcand fiecare fila cu initialele C si H.
    In manuscrisul ce-i apartine lui Conrad Haas, alaturi de capitole consacrate artileriei, pulberilor, jocurilor de artificii, masinilor de lupta etc., un important spatiu este rezervat rachetelor cu pulbere, autopropulsate, care erau considerate de inventatorul lor, fie mijloace de lansare in spatiu a artificiilor ce marcau zilele festive, fie arme eficiente de lupta.
    Noutati erau insa, ramanand ca o prioritate absoluta pe plan mondial, principiul si conceptia unor rachete cu mai multe trepte reactive, inventia rachetelor cu doua si trei trepte reactive realizate prin imbinare reciproca, constructia rachetelor pentru dus-intors (bumerang) si a lansatoare de rachete. Este redat si principiul aprinderii in trepte succesive a etajelor reactive ale rachetelor compuse si al pozitionarii aripioarelor stabilizatoare pentru rachete.
    Semnalari scrise privind interesul lui Conrad Haas pentru rachete le gasim consemnate inca din anul 1529, cand tanarul inventator a construit o “sageata de foc” botezata de el “rakettenspfeye”, careia in 1535 i-a atasat aripioare de tip “Delta” care–i asigurau o mai buna stabilitate in zbor. In anul urmator Haas construia “sageti de foc” cu motoare montate in trepte sau in baterii (grupate), introducand pentru prima data in terminologie cuvintele “aruncator de rachete” (“rakettenslock”).
    Intr-unul din desene gasim schita unei „orgi simple” (Ein einfach Orgel), de fapt sapte rachete aliniate, ce puteau fi declansate pe rand, ideea fiind preluata in secolul XX pentru fabricarea celebrelor baterii de rachete sovietice „Katiusa”. Tot el a inventat rachetele de tip „bumerang” si a fost primul din lume care si-a imaginat o „casuta zburatoare” cu echipaj uman la bord, de fapt o peimitiva statie orbitala.
    Era preocupat si de descoperirea unor noi compozitii pentru combustibili, recomandand folosirea de carburanti pe baza de compusi de amoniu si avansand ideea utilizarii unor combustibili lichizi, total diferiti de pulberile diverse pe baza de salpetru care se foloseau in epoca. Pentru constructia unei rachete Conrad Haas a folosit hartie, lemn, lipici, bumbac si pulberi chimice. El insusi a conceput 17 retete in care indica granulatia necesara pentru arderi “violente” (reteta nr. 8) sau pentru “nici prea lente, nici prea rapide” (reteta nr. 15). Haas a fost primul care a mixat compozitia pentru combustibilul solid cam in felul urmator:”Prima data trebuie sa iei o jumatate de fund de praf de pusca, bine granuat si apoi putin mai mult de jumatate de fund de pulbere de bombarda; acesta cel mai bun material”.
    Ca prioritate Conrad Haas detine primondialitatea conceperii unor rachete cu trei trepte de aprindere si acela al rachetelor pentru zbor dublu, dus-intors, tip bumerang.
    Rachetele imaginate de el aveau specific: “zborul prin aer, desavarsirea pe parcurs, sus in aer a unei alte actiuni ulterioare aprinderii si care este autoconsumarea integrala in rastimpul curse”.
    Definitia pe care o da Conrad Haas, in capitolul respectiv, inventiei sale este urmatoarea:. “Racheta este cel mai simplu artificiu, facut din pulbere, salpetru, sulf si carbune: bine strans in hartie ca sa zboare in aer si sa dea de la sine un artificiu (joc de foc; artificii) frumos, adica sa-si desavarseasca efectul in aer si apoi sa dispara fara a face vreo paguba. Cu toate ca in sine rachetele sunt de un efect foarte mic si se trec foarte repede, se pot face totusi din ele multe artificii frumoase. Cand sunt asociate cu bile sau cu roti sau aruncate din mortiere, ele constituie o adevarata incununare a celorlalte artificii, o podoaba si in acelasi timp locul lor de pornire; ele sunt confectionate de asa natura, incat din propriul”.
    In Arhivele Statului de la Sibiu s-au pastrat, pe langa manuscrisul, inclus in Coligatul de la Sibiu si 31 de scrisori personale ale lui Conrad Haas. Existenta acestora este mentionata de Franz Zimmermann, intr-o lucrare aparuta la Sibiu in 1891 si intitulata „Despre Arhive in Ungaria…”. La pagina 62, Zimmermann noteaza ca la Sibiu s-ar fi aflat : „documente.. ale guardului imperial Conrad Haas si un numar de chitante, registre de tunuri si scrisori adresate lui de Balthasar din Walderstein, Viktor din Venetia, Hanns Schmidt si altii in anii 1552-1556…”. (…Schriftstuecke … vom kaiserlichen Zeugwart Conrad Haas eine Reihe von Rechnungen, Geschuetzverzeichnissen und an denselben gerichteten Briefen von Balthasar von Walderstein, Viktor von Venecia, Hanns Schmidt u.a. aus den Jahren 1552-1556…).
    Studiile si desenele lui Conrad Haas au inceput sa fie studiate in chiar timpul vietii inventatorului. Printre cei mai merituosi “intermediari” i-am putea enumera pe Johannes Schmidlip (1560-1591) sau pe Lienhardt Frönsberger care se referea la Haas in 1557. Dupa aproape un secol, Frank Valentin von Frankenstein (1643-1697), comite de Sibiu, publica volumul “Breviculus Pyrotehniae” cu exemple practice din domeniu. Racheta de pe coperta dovedeste ca a cercetat manuscrisul primului rachetist din lume, sibianul Conrad Haas.
    Conrad Haas a studiat si descris modalitati de propulsare a unor ansambluri de rachete a caror traiectorie era dirijata prin stabilizatoare delta. Tot el a realizat ordonarea tipologica a carburantilor utilizati la propulsie, a stabilit intrebuintarea diferentiata a combinatiilor de pulbere in raport cu domeniile de aplicare si a preconizat posibilitatea folosirii unor combustibili lichizi fabricati pe baza de alcool.
    In ultimii ani de viata s-a bucurat de pretuirea concetatenilor sai, unul dintre acestia fiind celebrul Albert Huet, primar al burgului de pe Cibin intre anii 1577-1607. Surprinzător este faptul că aflat o viata intreaga in slujba armelor, Conrad Haas s-a manifestat deseori împotriva utilizării invenţiilor sale în scopuri militare, dorind ca studiile sale să aibă o aplicaţie paşnică. In ultimul capitol Conrad Haas specifica : « Sfatul meu este ca lumea să trăiasca în pace, să nu mai fie război; muschetele să fie lăsate în tecile lor, ghiulelele bombardelor să nu mai împrăştie moarte si praful de puşcă să nu mai ia foc; astfel isi pastreaza Printul banii si Armurierul viata ; acesta este sfatul pe care vi-l da Conrad Haas”.

  4. Полностью разделяю Ваше мнение. В этом что-то есть и идея отличная, согласен с Вами.

  5. h2 spune:

    la gornesti este un „castel” nobiliar baroc – „conac” nu cred ca e denumirea corecta, fiind folosita mai degraba pentru casele boieresti din muntenia… sau ma-nsel?

  6. SeptemCastra spune:

    @h2: Cred ca cel mai corect ar fi „resedinta nobiliara”, „castel” pursange in Romania nu este decat cel de la Hunedoara (care sa fi fost initial o cladire cu scop mai mult militar, transformata ulterior intr-o resedinta aristocratica somptuoasa) iar „conac” se aplica mai bine, intr-adevar, partilor din Sud si Moldova.

  7. SeptemCastra spune:

    Castel – Construcţie apărută probabil de la sfârşitul secolului al XIII-lea, a cărei destinaţie locativă, totdeauna nobiliară, era dublată de elemente oarecare de apărare. Numărul lor a crescut mult în cursul secolelor următoare şi cu intenţia de a desemna un obiectiv inferior cetăţii. Terminologia era adesea utilizată pentru a ascunde, în fapt, cetatea pentru care nu se primisese îngăduinţă de construcţie. Valenţele sale artistice au crescut constant până în secolul al XVII-lea. Cazul tipic este acela al castelului Hunedoara, a cărui formă actuală a fost obţinută, excluzând restaurările, în acelaşi secol al XVII-lea. (conform medievistica.ro)

Leave a Reply