Feed on
Posts
Comments

 

Saşii din Biertan căzuţi în primul război mondial au locul lor în biserică ©7C

Cam la jumătatea drumului dintre Mediaş şi Sighişoara, în inima Transilvaniei saxone, un drum lăturalnic se rupe spre Biertan. Dupa câţiva kilometri de la ieşirea de pe şoseaua naţională, printre dealurile din jur, se conturează impunătorul dom care timp de 300 de ani a fost centrul religios al saşilor.

Aici, nemţii transilvăneni au ştiut să facă dintr-un lăcaş sfânt o fortăreaţă care să îi adăpostească în vremuri nenorocoase. Inconjurată de trei rânduri de ziduri, vegheată de şase turnuri şi trei bastioane, biserica din Biertan a fost nucleul celei mai puternice fortificaţii ţărăneşti din Ardeal.

Capodopere europene

Construcţia bisericii a început pe la 1490 şi a fost terminată cam pe când secolul următor îşi număra primul sfert. Goticul iniţial a fost completat mai târziu cu elemente ale Renaşterii, iar turnurile şi bastioanele medievale au întregit complexul, în exterior.

În interiorul bisericii, artişti din Viena şi Nürnberg au croit cel mai mare altar poliptic de pe teritoriul actualei Românii, cu cele 28 de panouri pictate ale sale, iar maestrul Ulrich din Braşov a sculptat dintr-o singură piatră amvonul. Apoi, locuitorii Biertanului au donat steagurile breslelor lor, pentru împodobirea lăcaşului.

Biserica din Biertan ©Călin Ilea/EvZ

Născută sub zodie catolică, biserica de la Biertan a devenit luterană odată cu majoritatea saşilor, pe la 1540. Dar comunitatea locala nu i-a repudiat pe cei care au vrut să rămână catolici. Lor le-a fost pus deoparte un turn, aflat în aceeaşi curte cu biserica, pe care să îl folosească drept capelă. În 1572, Biertanul a fost ridicat la rang de episcopie, urmând ca pentru trei secole să îndeplinească acest rol. În 1867 a pierdut însă acest statut în favoarea Sibiului.

Atmosferă idilică

Spre deosebire de alte biserici fortificate din Ardeal, cea de la Biertan este perfect conservată şi a beneficiat de lucrări minuţioase de renovare. Dacă ai norocul să prinzi o zi fără mulţi turişti, atmosfera din incinta zidurilor este idilică.

E atât de linişte, încât se aud vocile gospodarilor din curţile dimprejur. Imperturbabili, ghizii îşi turuie lecţia bine învăţată: iată piatra pe care erau puşi în genunchi, duminica, la slujbă, copiii neascultători; iată uşa sacristiei, prevăzută cu 19 zăvoare, construită în 1515 şi premiată la expoziţia mondială de la Paris în 1900; iată orga monumentală din 1869, restaurată acum doi ani de specialişti elveţieni, iată mausoleul unde se află pietrele funerare ale episcopilor şi preoţilor.

Fosta catedrală domină întregul orizont ©7C

Poveştile ghizilor se cam termină odată cu anul 1867, când episcopia s-a mutat la Sibiu, iar înfloritorul Biertan a început să decadă, declinul accentuându-se în secolul următor, pe măsură ce saşii au început să părăsească locul, pentru a se stabili în Apus.

Slujba, o data pe luna

Frau Erna Weinrich nu a plecat însa în Germania. A rămas în Biertan, şi nu oricum. Din 1991, ea este „Burghüter”-ul, adică cea care are în grija domul şi cetatea. Una dintre sarcinile femeii este sa „tragă” orologiul din Turnul cu Ceas, în fiecare zi, la ora 12.00. Şi nu este chiar o joacă – de 24 de ori trebuie rotită o manivelă, astfel ca venerabilul mecanism, ce dateaza din 1883, să meargă uns.

Când spune cuvântul Biertan, Frau Erna lungeşte „e”-ul şi-l face să sune aşa cum sună el în denumirea germană a aşezării – Birthälm. „Mai sunt vreo 80 de saşi în tot Biertanul. O dată pe lună vine un preot de la Mediaş şi face aici slujbă, pentru toţi saşii din comunele din jur, dar nici pe departe nu se umple biserica”, spune ea, cu o umbră de regret.

Lespedea funerară a unui episcop al saşilor ©7C

Zidurile bisericii-cetate sunt bine păstrate©7C

Acest text a apărut în 2007 în „Evenimentul zilei”, în cadrul campaniei „Cele 7 minuni ale României”.  Citiţi aici ce spun despre Biertan ambasadorul României la UNESCO, Nicolae Manolescu, scriitorul sas Eginald Schlattner, dar şi alte detalii despre biserică.

Leave a Reply