Feed on
Posts
Comments

Sebeş, cetatea din curte

Turnul octogonal văzut din curtea Bisericii Franciscane ©7C

Majoritatea celor care trec prin Sebeş cu maşina înjură centrul strâmt al oraşului şi lipsa unei centuri ocolitoare. Ambuteiajele sunt la ordinea zilei în micuţul oraş, aflat exact unde se întretaie Coridorul IV Pan-European cu şoseaua care leagă Transilvania de Nord cu cea de Sud, pe ruta Sebeş-Turda.

Centrul înghesuit al oraşului este de fapt o lecţie de supravieţuire: în ciuda asediilor, jafurilor, incendiilor, molimelor sau doctrinelor politice distructive pe care le-a avut de înfruntat, Sebeşul îşi păstrează de peste 500 de ani acelaşi plan urbanistic în zona centrală.

O piaţă mare şi una mică, despărţite de o biserică fortificată, două străzi aproape paralele care îl străbat dintr-un capăt în celălalt, mărginind ambele pieţe, şi câteva stradele care se rup perpendicular din cele două artere mai mari, totul înconjurat de un zid mai degrabă oval decât dreptunghiular. Cam aşa arată  la prima vedere centrul Sebeşului. Un proiect simplu şi atât de funcţional încât a trebuit să vină epoca autostrăzilor ca miezul bătrânului burg să vădească defecte de fabricaţie. 

Deşi se păstrează patru turnuri şi mari porţiuni din zidul cetăţii, o plimbare de-a lungul acestora este imposibilă fiindcă toate turnurile şi aproape tot zidul sunt „împachetate” de curţile clădirilor construite dincolo de incinta fortificată. Astfel, centura de fortificaţii a ajuns să însemne pentru mulţi sebeşeni fundul curţii.

Chiar şi aşa, o plimbare prin vechiul burg, urmărind zidul de la distanţă, poate fi foarte plăcută, mai ales în partea de nord a fortificaţiei, pe străzile Peneş Curcanul şi I.L. Caragiale, unde maşinile trec rar, iar topografia străduţelor şi lipsa aproape completă a clădirilor noi te lasă să desluşeşti farmecul medieval al oraşului. Senzaţia de altă lume e întărită şi de denumirile străzilor, notate bilingv, atât în română cât şi în germană, chiar dacă în burgul săsesc de odinioară nu mai trăiesc decât în jur de 400 de germani.

Biserica evanghelică fortificată şi capela alăturată sunt cele mai importante monumente ale oraşului ©7C

Kilometrul zero, din punct de vedere turistic, al oraşului este biserica fortificată şi capela alăturată. La intrarea în curtea bisericii există şi un punct de informare, închis însă duminica, sau cel puţin în duminica în care am trecut pe acolo. Biserica are, de asemenea, un orar sinuos, cu pauze între diferite ore, în funcţie de zi, aşa că nu am putut-o vedea decât din exterior. Din această perspectivă, cel mai bine se observă goticul frumos al capelei alăturate bisericii. Cât despre biserica propriu-zisă, la exterior impresionează contraforturile masive care întăresc edificiul.

Alt monument major din oraş se află la 30-40 de metri de intrarea în biserică, în diagonală faţă de parcul din Piaţa Primăriei. Este vorba de casa Ioan Zapolya. Nu e deloc greu să o găseşti, luându-te după bannerul de orientare pentru turişti, amplasat chiar peste drum de intrarea în biserică.

Casa Zapolya adăposteşte muzeul local, care poartă numele dascălului Ion Raica ©7C

Casa Ioan Zapolya este, prin funcţiunile pe care le-a avut, un martor fidel al schimbărilor prin care a trecut oraşul. Este una dintre cele mai vechi clădiri ale burgului, fiind datată în a doua jumătate a secolului XIV. Are un aspect auster, fără niciun fel de fantezii arhitecturale. A fost iniţial sediul Scaunului Sebeşului, iar apoi reşedinţa unor voievozi transilvăneni. Aici a murit în 1540 voievodul Transilvaniei şi regele Ungariei Ioan Zapolya, şi tot aici s-au desfăşurat mai multe diete ale Transilvaniei independente.

După instaurarea dominaţiei austriece, Guberniul Transilvaniei a funcţionat aici în trei ani – 1732, 1736 şi 1790. După unirea de la 1918, casa a fost sediul Grupului Etnic German, iar după al doilea răboi mondial a fost sediul sindicatelor.

Acum, Casa Zapolya adăposteşte muzeul local din Sebeş. Curatorul de serviciu este descumpănit când aude că cineva vrea să viziteze expoziţia. Pe jumătate surprinsă de vizită, pe jumătate jenată, femeia te avertizează că muzeul nu are încălzire şi nu poate fi vizitat decât parţial, fiind în plină reamenajare. După ce încasează taxa de doi lei, deschide uşa de la intrarea în muzeu, ferecată cu două lacăte sănătoase.

Străzile din centru au denumiri bilingve ©7C

Urmele saşilor sunt încă prezente ©7C

Strada 9 mai (Entengasse) ©7C

Înăuntru e mai frig decât afară, unde sunt cam 7 grade Celsius. De vizitat se pot vizita doar trei încăperi. În prima sunt expuse câteva obiecte de mobilier pictat săsesc, în a doua ceva ceramică antică, iar în a treia se găsesc artefacte medievale, de la diverse arme până la două lăzi în care se ţineau banii oraşului. Lumina nu e lăsată să ardă decât în câte o încăpere, pe rând, fiindcă instalaţia electrică e veche şi s-ar putea să cedeze. „Reveniţi la vară, când o să fie totul frumos şi reamanajat”, spune, la final, reprezentanta muzeului.

Biserica Franciscană, fostă Dominicană ©7C

Turnul octogonal, vedere dinspre exteriorul zidului ©7C

La 100 de metri de Casa Zapolya, pe strada Mihai Viteazul (Jakobbigasse) se află Biserica Franciscană, iar apoi, cotind spre stânga, apare Turnul octogonal, situat, bineînţeles, într-o curte. Turnul era situat în nord-estul incintei fortificate şi datează din secolul al XVI-lea, când probabil a luat locul unui alt turn, pătrat. Zidul continuă apoi, părăsind pentru câteva zeci de metri curţile oamenilor pentru a forma o latură a străzii I.L Caragiale, până în drept cu cimitirul evanghelic, de unde i se pierde urma, poarta acestuia fiind de obicei închisă.

Dincolo de cimitir se află Turnul cizmarilor, de formă pătrată, la care este dificil de ajuns. Acesta se află în „colţul” de nord-vest al cetăţii, fiind atestat documentar la 1513, dar datând probabil de la sfârşitul secolului al XV-lea.

Turnul semicircular a fost lăsat în grija găinilor © 7C

Turnul studentului se află în curtea unei şcoli cu program sportiv ©7C

Mult mai accesibil este Turnul semicircular. Transformat la un moment dat într-o locuinţă, acesta pare abandonat în grija găinilor care scurmă prin curticica din faţa edificiului. La prima vedere nici nu pare a fi vorba de un turn, date fiind ferestrele care au fost tăiate în piatră, în momentul transformării în locuinţă. Este cel mai gros şi scund dintre turnuri.

Traversând în diagonală centrul oraşului, se ajunge la Turnul studentului. Acesta nu se află în curtea unei case ci a unei şcoli. Este bine păstrat, dar la fel de nevizitabil ca toate celelalte. Numele îi vine de la un student din Romos în vârstă de 16 ani, care, împreună cu alţi sebeşeni, s-au baricadat în acest turn în 1438, continuând să reziste asediului turcilor, deşi restul oraşului capitulase. A fost luat prizonier şi dus în robie. Eliberat după 20 de ani, a ajuns în Italia unde şi-a scris amintirile, care au devenit un bestseller al timpului.

Zidul de nord formează o latură a străzii I.L. Caragiale©7C

Străduţele pitoreşti păstrează aerul burgului de altădată ©7C

Şi în preajma Turnului studentului zidul se păstrează bine, adăpostit fiind de curţile oamenilor. De altfel, specialiştii apreciază că, în ciuda numeroaselor atacuri otomane, a incendiilor şi a distrugerilor din timpul Războiului Curuţilor, fortificaţiile Sebeşului conservă cele mai multe elemente originale de la sfârşitul secolului al XIV-lea şi începutul secolului al XV-lea din România. Zidul de incintă avea o lungime totală de 1.700 de metri, suprafaţa pe care o proteja fiind de circa 24 de hectare.  Înălţimea era de 7,5 metri, cu o grosime medie de 1,2 metri.

Aceste fortificaţii au fost însă prea  „subţiri“ pentru a proteja Sebeşul. Amplasat, ca şi Sibiul, într-o zonă foarte expusă incursiunilor turceşti, Sebeşul a avut o fortificaţie incomparabil mai slabă decât cea a vechiului Hermannstadt. Ridicarea zidurilor a început în 1387, în urma unui privilegiu acordat în acest sens de Sigismund de Luxemburg, iar în 1438 erau deja finalizate. De-a lungul timpului au suferit numeroase distrugeri şi refaceri, împărtăşind sau chiar determinând soarta celui mai greu încercat din toate cele şapte oraşe-cetăţi ale saşilor.

Sebeşul a cunoscut maxima înflorire în secolul al XIV-lea când era unul dintre cele mai importante oraşe ale Transilvaniei, conform unor surse, al treilea, după Sibiu şi Braşov. Declinul a început din 1438, când a fost devastat de turci şi s-a accentuat după ce a fost făcut cadou, de Matia Corvin, în 1464, nobililor Johann şi Andrea Pongrácz, pierzându-şi temporar chiar şi statutul de oraş.

Perspectivă asupra Sebeşului la 1736

Un reviriment a avut loc la jumătatea secolului al XVI-lea, dar în 1661 oraşul a fost din nou pustiit, de o armată turco-tătără. Totuşi, la sfârşitul secolului al XVIII-lea, este pomenit ca oraş liber regesc. La ora actuală, este cel mai mic dintre cele şapte oraşe fotificate care, potrivit tradiţiei, au dat numele german al Transilvaniei – Cluj, Braşov, Sibiu, Bistriţa, Mediaş, Sighişoara şi Sebeş.

Cronologie

Prima jumătate a secolului XII – zona Sebeşului era populată de secui
A doua jumătate a aceluiaşi secol – coloniştii germani întemeiază localitatea Mülbach
Prima parte a secolului XIII – lucrări la prima biserică, în stil romanic
1241 – invazia tătară afectează şi Sebeşul
1245 – prima atestară documentară
1250 – primele fortificaţii în jurul oraşului, din pământ şi lemn
1303 – Este menţionat Scaunul Sebeşului
1309 – Este atestat un protopopiat de Sebeş

Piaţa şi biserica din Sebeş, la 1860

1341 – Sebeşul este pomenit ca oraş (civitas)
1345 – Este atestat sigiliul oraşului
1350 – Primele fortificaţii de piatră
1387 – Sigismund de Luxemburg permite sebeşenilor să construiască ziduri în jurul oraşului
1425 – Se termină construcţia zidului de incintă
1438 – O armată turcească condusă de sultanul Murad al II-lea asediază oraşul. Conducătorii predau Sebeşul, după negocieri cu Vlad Dracul, aflat de partea otomanilor. O mare parte a locuitorilor sunt duşi în robie.
1464 – Sebeşul este oferit de Matia Corvin fraţilor Johann şi Andrea Pongrácz
1479 – Teritoriul din jurul oraşului este pustiit de turci
cca. 1500 – Fortificaţiile oraşului sunt consolidate
1534, 1546, 1550, 1552, 1571, 1602, 1659 – La Sebeş se desfăşoară Dieta Transilvaniei
1540 – Ioan Zapolya moare la Sebeş
1611 – Trupele austriece ocupă oraşul
1658 – Sebeşul plăteşte 12.000 de taleri unei armate turceşti pentru a evita incendierea şi jafurile

Planul centrului oraşului, cu denumirile străzilor în română şi germană. Linia fortificaţiilor este trasată cu o linie îngroşată

1661 – Oraşul este devastat de o armată turco-tătară. De foc scapă doar biserica, şcoala, casa parohială şi alte două case. Localnicii care nu s-au refugiat în satele româneşti din jur sunt duşi în robie
1687 – Trupele imperiale ocupă oraşul din nou
1708 – Curuţii incendiază şi jefuiesc oraşul
1738 – Ciuma omoară 935 de sebeşeni, circa un sfert de populaţie
1744 – Pentru refacerea oraşului sunt colonizaţi germani din Durlach
1771 – În Sebeş se aşează 49 de familii de imigranţi din zona Hanau-Lichtenberg
1773 – Împăratul Iosif al II-lea vizitează oraşul
1862-1864 – Se construieşte noua şcoală, la vest de biserică
1897 – Se construieşte calea ferată Vinţu de Jos – Sebeş – Sibiu
1909 – Se construieşte noua primărie
1945 – Exproprierea saşilor şi deportarea în Donbas, Karaganda şi Siberia
1990 – Începutul emigrării masive a saşilor

Sursa cronologiei şi a planului oraşului: Atlasul istoric al oraşelor din România. Seria C, Transilvania. Sub egida Academiei Române

14 Responses to “Sebeş, cetatea din curte”

  1. olahus spune:

    foarte interesant, voi reveni

  2. corneliii spune:

    sa stii ca astazi, intr-o cancelarie de gimnaziu din Sebes, am aflat despre soarta Turnului Semicircular – va fi renovat, ingrijit, folosit (fara gaini!).

  3. c c spune:

    am dat din greseala peste sait…insa m-a bucurat nespus sa vad ca ii mai pasioneaza si pe altii problemele sebesului, precum si istoria si dezvoltarea sa…
    din motivele de la inceputul articolului (injuraturi la adresa centrului istoric si neintelegerea sa) am ajuns sa imi dau diploma de arhitect avand ca subiect centrul istoric al sebesului! as vrea insa sa vad si cum lucrurile incep sa se puna la punct, cum centrul se elibereaza de masini si poluare, cum cineva responsabil restaureaza casa Zapolya si celelalte monumente…si cum se deschide un traseu turistic de vizitare si contextualizare a zidurilor si turnurilor orasului medieval! vise de tanar arhitect…

  4. ovi spune:

    Fain articol.Merci pentru detalii.Chiar am citit un Ghid al Transilvaniei,si am intrat sa aflu mai multe amanunte despre toate asezarile cu un trecut istoric deosebit.De la cetatile dacice ,la influenta extem de fasta a sasilor in Ardeal.Ma pasioneaza in mod special,aceste zone in care sasii au lasat adevarate modele de organizare si civilizatie/Biertan,Prejmer,Calnic,Viscrii/Sebes /Sighisoara etc
    Pentru cei interesati, aici este un site unde puteti vizualiza imagini si interioare de la aceste cetati/biserici-fortarete cit si din restul tarii,propuse pe lista Unesco.
    http://www.patrimoniulromanesc.ro

  5. dresor spune:

    am refacut turnul semirotund si vrem sa-l punem in valoare
    contactati-ma

  6. Cristian Badoiu spune:

    citez de mai sus:
    „… cel mai mic dintre cele şapte oraşe fotificate care, potrivit tradiţiei, au dat numele german al Transilvaniei – Cluj, Braşov, Sibiu, Bistriţa, Mediaş, Sighişoara şi Sebeş. ”
    Din cate stiam, nu a fost niciodata foarte limpede care erau, initial, cele sapte cetati (sau localitati…, scaune… sasesti). Am inteles ca este posibil sa fi fost inclusiv localitati care ulterior si-au pierdut mult din importanta (de ex.: Cincu, daca nu ma insel). S-a lamurit pana la urma problema, inechivoc?

  7. SeptemCastra spune:

    @Cristian – Cele sapte orase general acceptate ca fiind generatoarele numelui Siebenburgen sunt cele pe care le-am enumerat mai sus, in ultima parte a Evului Mediu si inceputul perioadei moderne, locul Clujului in insiruirea celor mai importante orase sasesti l-a luat Orastia, Clujul incetand sa mai fie oras german, in urma maghiarizarii. Unii autori s-au referit la cele sapte cetati – Siebenburgen – enumerand sapte scaune administrative ale sasilor, printre care se numarau Miercurea, Cincu, Rupea etc. De aici confuzia cu cele sapte orase-cetati.

  8. Paul spune:

    Buna ziua, cumpar carti postale vechi cu orasul Sebes. Aveti cumva? Mersi

Leave a Reply to c c