Feed on
Posts
Comments

La mormântul lui Olahus

Nicolaus Olahus (1493-1568) este unul din transilvănenii de origine română care a cunoscut o evoluţie socială fulminantă în Regatul Ungariei. A început ca paj la curte, pentru a ajunge în ierarhia laică până la statutul de regent, iar în cea ecleziastică până la cea de primat catolic. Pe plan european a corespondat intens cu mari umanişti ai vremii, remarcându-se amiciţia pe care i-o purta marele Erasmus din Rotterdam.

Spre deosebire de alţi români transilvăneni, care au beneficiat de recunoaşterea contemporanilor dar nu şi de recunoştinţa generaţiilor următoare, Olahus ocupă un loc de seamă în istoriografia română, fiind „branduit” în general ca primul umanist român, deşi acesta a fost, de fapt, Filip Móré de Ciula Mare. Oricum, de Olahus a auzit aproape orice elev din România, Ungaria şi chiar Slovacia.

Nicolaus Olahus este legat indirect de această din urmă ţară deoarece a fost îngropat în biserica Sfântul Nicolae din Trnava (Nagyszombat), oraş situat la 50 km de Bratislava, în care memoria sa este la fel de vie ca la Sibiu sau Orăştie. Trnava a fost unul dintre cele opt oraşe de cel mai înalt rang ale Ungariei medievale, o perioadă îndelungată aici funcţionând unica universitate din partea de ţară aflată sub dominaţie habsburgică.

Ca arhiepiscop de Esztergom (Strigoniu), Olahus a avut reşedinţa episcopală la Trnava, oraşul de titulatură fiind ocupat de turci. Aşa a ajuns un transilvănean născut la Sibiu din părinţi emigraţi din Muntenia să îşi lege numele de un oraş aflat acum în Slovacia de vest. Olahus a murit în Trnava şi, la dorinţa sa, a fost înmormântat în biserica Sfântul Nicolae.

Numele lui Olahus este recunoscut imediat la centrul de informaţii turistice din oraş. Angajatele acestuia te îndrumă spre locul de veci al episcopului, uşor mirate că cineva caută expres mormântul unui arhiepiscop mort de peste 400 de ani. Întrebarea vine uşor jenată din partea lor: „Din ce ţară sunteţi?” – „Din România… ştiţi, Olahus era român” – „Ah, da?”. Din răspunsul condescendent se deduce că, în Trnava, Olahus – Oláhov, cum e botezat în slovacă – este cunoscut doar prin prisma apartenenţei sale la lumea catolică maghiară.

[Click direct pe fotografii sau pe opţiunea 2 pentru galerie foto]

[nggallery id=2]
Trnava are un centru istoric interesant, dar mai părăginit şi mai murdar decât al oraşelor din Transilvania. Cu excepţia pieţei centrale, unde se află şi centrul de informare turstică şi turnul-emblemă al oraşului, restul nucleului urban medieval este prost sau foarte prost întreţinut. Câteva clădiri sunt înconjurate de schele, semn că ceva-ceva se mai mişcă, dar altele sunt abandonate cu totul. Chiar şi din biserica Sfântul Nicolae, unde se odihneşte Olahus, sunt rase pe alocuri porţiuni de tencuială.

Vizavi de această biserică se află alt edificiu care păstrează vie memoria arhiepiscopului născut la Sibiu. Este vorba despre clădirea seminarului Nicolaus Olahus, înfiinţat chiar de acesta în 1566, ca punct final al reformei învăţământului din oraş, susţinută în bună măsură din fondurile sale proprii. Acum clădirea adăposteşte Muzeul Culturii Cărţilor, care însă nu este uşor de vizitat, atâta vreme cât am sunat vreo 10 minute la intrare, fără să răspundă nimeni.

Nicolaus Olahus este îngropat undeva sub podeaua bisericii, iar piatra sa de mormânt este aşezată în prima nişă din partea dreaptă a navei principale, cum intri in biserică. M-a surprins culoarea roşiatică a marmurei din care e făcută piatra funerară. Mă aşteptam la o culoare mai închisă, probabil fiindcă toate pozele în care o văzusem au fost alb-negre.

În biserica unde se află piatra sepulcrală a arhiepiscopului, fotografiatul este interzis turiştilor. Am fotografiat totuşi monumentul funerar sub privirile contrariate ale unei îngrijitoare a bisericii, mizând pe faptul că, înainte de a intra, stătusem de vorbă cu un secretar al parohiei catolice din oraş, iar acesta mă lămurise unde se află şi când se poate vizita piatra sepulcrală, fără să fi pomenit vreun cuvinţel despre faptul că ar fi interzis să o fotografiez.

În cele din urmă, nu a trebuit să dau niciun fel de explicaţii. Mi-ar fi şi fost foarte greu, deoarece slovacii nu ştiu o iotă engleză. La plecare, am rămas dezamăgit de un oraş, Trnava, de la care mă aşteptam să aibă, în general, mult mai mult respect pentru istoria sa. Poate faptul că trecutul său ţine mai degrabă de Ungaria decât de Slovacia să fie o explicaţie.

„Conditur hoc moriens Tumulo Nicolaus Olahi Qui praesul vivens Strigoniensis erat” (În mormântul acesta zace îngropat Nicolaus Olahus care pe când a trăit a fost arhiepiscop de Strigoniu) stă scris pe piatra funerară a umanistului ©7C

Repere cronologice

1493 – Se naşte la Sibiu, în 10 ianuarie, ca fiu al boierului Stoian sau Ştefan, din ramura Drăculeştilor a familiei Basarab, exilat în Transilvania după uciderea fratelui său de către Vlad Ţepeş. Tatăl lui Stoian fusese Manzilla (poate Mânzilă) de la Argeş, iar soţia acestuia, respectiv bunica umanistului, era Marina, soră a lui Ioan (Iancu) de Hunedoara.

1504 – Se mută la Orăştie cu întreaga familie, tatăl său fiind numit jude regal al oraşului. Fratele mai mare al lui Nicolaus, Matheus, îi va succeda în 1520 tatălui său în această funcţie.
1505 – Nicolaus Olahus este trimis la studii la şcoala capitulară din Oradea.
1510 – Devine paj la curtea regelui Vladislav al II-lea, ocrotitorul familiei sale.
1516 – Decide, împotriva voinţei tatălui său, să intre în rândurile clerului şi părăseşte curtea regală, după decesul regelui Vladislav, pentru a deveni secretar al episcopului de Pécs.

Bustul lui Nicolaus Olahus din Orăştie ©7C

1518 – Este hirotonit şi devine canonic al episcopiei de Pécs.
1522 – Este numit arhidiacon de Komárom şi canonic de Strigoniu.
1526 – La recomandarea mai multor înalţi prelaţi, printre care şi românul Filip Móré de Ciula Mare, pe atunci episcop de Pécs, primeşte funcţia de secretar şi consilier al regelui Ludovic al II-lea. Rămas la Buda în timpul bătăliei de la Mohács, pentru a-i fi de ajutor reginei Maria în timpul absenţei regelui, Olahus va pleca împreună cu aceasta la Bratislava, după înfrângerea armatei regale şi moartea lui Ludovic al II-lea în luptă.
1526-1541 Ca secretar şi consilier al reginei Maria se situează în tabăra susţinătorilor regelui Ferdinand I la coroana Ungariei, fratele său, Matheus, ca jude al Orăştiei, situându-se de partea regelui Ioan Zápolya.
1527 – Primeşte funcţia de tezaurar al bisericii din Székesfehérvár (Alba Regală).
1530 – Pleacă în exil alături de regină, la Augsburg.
1531 – Se află în suita reginei Maria, cu ocazia instalării acesteia la Bruxelles, ca regentă a Ţărilor de Jos.
1531-1533 – Poartă o corespondenţă susţinută cu umaniştii vremii, în special cu cei din Ţările de Jos şi învaţă greaca veche. Mai vorbea fluent româna, maghiara, germana, latina şi franceza.

1536 – Moare fratele său, Matheus Olahus, a cărui pierdere îl determină pe umanist să scrie mai multe elegii.
1542 – După împărţirea Ungariei în trei, este rechemat din Ţările de Jos de regele Ferdinand I, fiind numit consilier al cancelariei aulice, iar apoi episcop de Eger (Agria).

Blazonul lui Nicolaus Olahus

Nicolaus Olahus

Portret al lui Nicolaus Olahus

1543 – Este numit episcop de Zagreb şi cancelar al Ungariei regale.
1548 – I se conferă titlul de baron al Imperiului Habsburgic.
1553 – Este numit arhiepiscop de Strigoniu şi primat al Ungariei regale, având reşedinţa la Trnava şi Bratislava.
1560 – Este confirmat şpan (prefect) al comitatului Hont.
1561 – Aduce în Ungaria Ordinul Iezuit.
1562 – Devine regent al Ungariei.
1566 – Înfiinţează la Trnava primul seminar teologic din Ungaria.
1568 – Moare la Trnava, în 17 ianuarie, la o săptămână după ce împlinise 75 de ani.
Surse bibliografice: I.S. Firu, Corneliu Albu „Umanistul Nicolaus Olahus” (Bucureşti 1963); „Călători străini despre ţările române” Vol I. (Bucureşti 1968)

5 Responses to “La mormântul lui Olahus”

  1. olahus spune:

    prima reactie: am inghetat :)). Suna super interesant, revin pentru a lectura pe indelete, alta data.

  2. Foarte interesant acest articol,Nicolaus Olahus ingropat in Trnava-Slovacia 🙂 Numai bine.

  3. danisclaud spune:

    Stiai, ca peste cateva veacuri, in secolul XVIII, la seminarul teologic din Trnava, printre studentii din imperiu, se afla si tanarul roman Ioan Inocentiu Micu, originar din Sadu Sibiului, devenit ulterior baron – Klein si episcop greco-catolic de Alba-Iulia si Fagaras. Era inca student pe cand a fost ales in fruntea episcopiei greco-catolice de la Fagaras, episcopie pe care avea s-o stramute la Blaj, oras care a devenit prin scolile si bisericile lui, Mica Roma a romanilor transilvaneni!

  4. LVR spune:

    Cele mai cunoscute opere scrise in spirit umanist ale lui Nicolaus Olahus sunt: Hungaria si Attila, publicate prima data de Zsámboki János (Johannes Sambucus), in volumul Rerum Ungaricarum Decades de Antonio Bonfini, editat in 1958 in orasul Bazel. Aceste opere contin o bogata prezentare a istoriei maghiare de pana atunci, respectiv geografia si economia regatului maghiar si in special relatari despre Transilvania.

Leave a Reply