Feed on
Posts
Comments
Biserica „Sf. Gheorghe” din Streisângeorgiu

Biserica „Sf. Gheorghe” din Streisângeorgiu ©7c

După câteva zile petrecute în Austria, o oprire în orăşelul Călan din judeţul Hunedoara poate însemna un şoc cultural năucitor, pentru cei mai slabi de înger. Fostul sat, transformat în oraş în 1961, poartă şi acum cicatricele unui experiment social nereuşit. Combinatul siderurgic ridicat în localitate de comunişti a sfârşit-o prost în anii ’90, lăsând în urmă străzi dezolante şi localnici cu priviri resemnate, târându-se apatic pe lângă blocuri gri.
Călanul are însă două bijuterii de artă şi istorie: două dintre cele mai vechi biserici româneşti care încă mai stau în picioare, cea de la Strei şi cea de la Streisângeorgiu.
DN 66 – drum aflat în reabilitare de vreo şase ani – împarte oraşul în două: Călanul Vechi, şi, evident, cel Nou. Cum vii dinspre Simeria, la principala intersecţie a oraşului, se face stânga spre Călanul Nou. La principala intersecţie din oraşul nou, se coteşte la dreapta şi, după câteva sute de metri, pe stânga, apare vechea bisericuţă din Streisângeorgiu, cu hramul „Sfântul Gheorghe”, probabil cea mai veche biserică ortodoxă din România ce a supravieţuit până astăzi.

Specialiştii au stabilit că prima biserică, una de lemn, de la Streisângeorgiu a apărut înaintea mijlocului secolului al XII-lea, ea fiind succedată, pe acelaşi amplasament, de cea de zid. Acest context face din ea cel mai vechi monument medieval sigur datat şi păstrat în picioare de pe întreg teritoriul ţării. Detalii aici

La trecutu-i mare, însă, viitorul este mic-mic. Bălăriile cresc în jur nestingherite. Un tânăr localnic a ţinut să-şi mărturisească iubirea faţă de o jună pe nume Raluca, scrijelindu-i numele cu cărămida pe unul din zidurile bisericii. Doar un strat de flori portocalii care flanchează aleea ce merge din stradă până la noua biserică parohială mai înveseleşte atmosfera.

Ca să vizitezi interiorul bisericii, trebuie să suni la preotul paroh. Numerele de telefon sunt afişate pe uşa lăcaşului de cult. Dacă popa e la protopopiat, la Deva, vine preoteasa şi îţi deschide micuţa biserica.

Picture 192Picture 189Picture 196

Înăuntru, dezastru. Un cablu roşu prins în piroane de perete stranguleză un sfânt cu faţa roasă. Cineva a găsit de cuviinţă să amplaseze pe podea două reflectoare, uriaşe pentru o bisericuţă atât de strâmtă. Din fericire, după cum arată, nu par să fi funcţionat vreodată. O coală A4 băgată în plastic boţit, care cuprinde un istoric lapidar al bisericii, a fost lipită cu scotch de masa din altar. Din pisania originală nu se mai vede nimic şi nici restul picturii nu se lasă uşor descifrată. Biserica în sine e frumoasă. Soarele păşeşte în vârful picioarelor prin ferestrele înguste ca nişte crăpături şi îmbracă zidurile într-o lumină caldă. Parcă vezi aievea un cneaz în genunchi în faţa altarului primind binecuvântarea înainte de a pleca spre luptă. La ieşire, realitatea, vorba poetului, te muşcă de faţă: pe stânga, cariat şi murdar, jilţul cnezial zace în bătatia vântului şi a ploii.

Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Strei ©7C

Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Strei ©7C

Comparativ cu cea din Streisângeorgiu, biserica din Strei (detalii aici) este un caz fericit. Se ajunge la ea revenind pe DN 66 şi mergând spre Haţeg. Dincolo de ruinele apocaliptice ale fostului combinat, intrarea pe dreapta care duce spre biserică poate fi foarte uşor ratată, fiindcă tăbliţa care o semnalizează este ascunsă de vegetaţia de pe marginea drumului. Dacă nu este nimeni care să te întâmpine la biserică, cheia se poate cere de la ultima casă pe dreapta.

Biserica din Strei se înscrie şi ea printre cele mai vechi din ţară, datând din secolul XIII şi păstrează probabil cea mai veche pictură de interior din România, din a doua jumătate a secolului XIV, atribuită meşterului Grozie.
Atât la interior cât şi la exterior, biserica arată binişor, cu excepţia unor şandramale de mobilier rudimentar. Un pliant informativ gratuit se poate lua de pe o măsuţă aflat în interior.
La intrarea în biserică se observă ruinele unei villa rustica romane. Turiştii sunt aici ceva mai mulţi decât la Streisângeorgiu, în sensul că şi unu este mai mult decât zero.

Ca o concluzie, oraşul Călan are două monumente de mare valoare, în care turiştii nu calcă, dar autorităţile îşi bagă picioarele. ©7c

Picture 169Picture 171Picture 164Picture 163

12 Responses to “Streisângeorgiu şi Strei, monumentele neputinţei”

  1. Adrenalin Hategan spune:

    Totul este cosmar in jurul lor. Calanul este bun de filme de groaza. Localnicii nu au mai ramas cu nimic. Si totusi nu am nici cea mai vaga idee ca ar putea utiliza bisericile/monumente sa faca bani, sa aiba ceva locsoare de munca.

    La gramada, intaii responsabili sunt popii si primarii. Adica sefii comunitatii. Ei sunt ca turma. Nici macar magari nu se pot numi. Doar oi proaste.

    Nu mai vreau sa aud de trecutul nostru mare! Este pitic, la fel ca prezentul si cetos ca viitorul.

    • SeptemCastra spune:

      Aş vrea să vă contrazic cu privire la Călan, dar nu am niciun argument. În ce priveşte trecutul nostru, cred că e important să nu ne batem joc de el, indiferent dacă a fost mare sau mic.

  2. cosmin spune:

    afisul cu „cheia se afla la numarul x” sau „pentru cheie sunati la …” l-am intalnit in multe locatii de tipul asta. e un sistem practic, asigurand atat protectia locatiei cat si indrumarile unei persoane, cel mai adesea, bine informata.

  3. SeptemCastra spune:

    @cosmin: e practic, cu siguranta, dar mi se pare cam medieval 🙁

  4. olahus spune:

    genial, dat mai departe pe Fb. Incerc sa gat articolul pana duminik, iar azi ma vad cu Egry Ur 🙂

  5. SeptemCastra spune:

    Köszönöm Olahus bacsi

  6. Bakk Miklós spune:

    Biserica a fost mai intii catolica, apoi in secolul al XVI-lea a trecut la reformati (calvinisti) si a devenit ortodoxa in secolul al XVIII-lea. In anul 1712 s-a mentionat ca preotul reformat a fost chemat aici de familia Zeyk, dar avea putini enoriasi. Numarul reformatilor era in descrestere, in 1766 au fost in numar de 17. In 1802 protopopul reformat face o inspectie aici, dar biserica a fost deja folosita de enoriasii ortodocsi. (vezi Dáné István: A V.-Hunyadi Zarándival egyesült egyházmegye- és azon egyházmegyébeni egyházak történelme. In Az erdélyi reformata anyaszentegyház névkönyve 1863-ra. Cluj, 1863)

    • B.CB spune:

      Strei este o biserica de la inceput ortodoxa, ctitorie a unui boier Ambrozie, de influenta romanica. Cel putin asta am invatat la Facultatea de Arhitectura.

  7. SeptemCastra spune:

    @ dl. Bakk Miklos. Va referiti la cea din Strei (Zeykfalva), folosind bibliografie de circa 150 de ani. Din 1863, insa, s-a schimbat perspectiva in istoriografia maghiara. Citez: „The only medieval Romanian stone churches (other than monastery churches) about which reliable data exists are those in the Hátszeg district and at Lupsa, Zalatna, Ribice, and Kristyor. Some of these churches — at Demsus, Sztrigyszentgyörgy, Zeykfalva, Ribice, and Kistyor — are adorned with Byzantine frescoes dating from the early 15th century”, la subcapitolul „Romanian Greek-Orthodox Priests and Churches” din varianta in engleza a ERDÉLY TÖRTÉNETE, aparuta sub egida Academiei Maghiare – http://mek.niif.hu/03400/03407/html/94.html.
    Multumesc oricum pt comentariu si va mai astept pe site si cu alte comentarii.

  8. Bakk Miklós spune:

    Stimate D-le SeptemCastra ! In comentariul meu nu am pus la indoiala cele spuse de Dvs, nici caracterul sau motivele bizantine ale frescelor, nici apartenenta etnica a enoriasilor de atunci (da, majoritatea erau romani), dar perioada catolica, respectiv reformata este un fapt istoric.
    Cunosc si operele citate de Dvs. Marea problema in istoria hunedoreana-hategana-banateana este ca diferentele confesionale nu reflecta clivaje etnice. In secolul XVI-XVII exista o importanta patura romaneasca (cneji, mica nobilime) de religie calvinista, ba si catolica (in Caransebes de exp.).
    Despre relatia medievala romano-maghiara, nu chiar in viata ecleziastica: http://adatbank.transindex.ro/vendeg/htmlk/pdf8464.pdf

  9. SeptemCastra spune:

    D-le Bakk, până acum nu am găsit niciunde referinţe credibile despre apartenenţa bisericii din Strei la catolicism. Promit că am să mă mai documentez şi voi reveni.
    In ce priveste calvinismul, da, aveti perfecta dreptate. Chiar si celebra biserica din Densuş a fost o perioadă calvină, daca nu ma insel.

  10. Bakk Miklós spune:

    Am gasit o referinta la apartenenta catolica a bisericii din Strei. Este vorba de monografia lui Lestyan Ferenc despre bisericile catolice apartinind arhiepiscopiei din Alba-Iulia. Lucrarea are titlul: Megszentelt kövek, si este postata si pe internet. Iata Strei-ul:
    http://mek.niif.hu/04600/04684/html/995.html

Leave a Reply