Feed on
Posts
Comments

Numai cei bătrâni mai ştiu cum se seceră grâul ©Alin Cordoş/ Adevărul

„E foarte frumos să vezi ceva despre care îmi povesteau doar bunicii, când eram mai mic. Cei ca mine numai aşa pot să afle cum era pe vremurile de altădată”. Sunt spusele înţelepte ale lui Grigoraş, un pui de grănicer năsăudean din Salva, în vârstă de opt ani.

Împreună cu zeci de alţi salvani, Grigoraş a venit într-o zi de la sfârşitul lunii lui Cuptor în curtea artistei populare Virginia Linul, pentru a pune şi el umărul la reînvierea unei tradiţii binecuvântate: cea a secerişului grâului.

Altădată, secerişului strângea tot satul laolaltă, fiind pentru obşte unul dintre momentele cele mai importante de peste vară. Era începutul unui lung proces de plămădire a acelei pite calde, care avea să înmiresmeze toată casa, când era frântă în codri aburinzi, deasupra modestei mese de lemn din casele scunde ale ţăranilor năsăudeni.

Acum, pâinea – euroconformă – se cumpără trasă în plastic şi gata feliată, de la ABC-ul de pe uliţa principală. De gustul sărat-amar al broboanelor de sudoare scurse de pe frunte în truda secerişului nu îşi mai aduc aminte decât cei bătrâni. Poate de aceea pâinea parcă nici nu mai are acelaşi gust ca cel de pe masa bunicii de la ţară.

„Vrem ca cei tineri să vadă cât de greu se ajunge la pâinea pe care părinţii le-o pun pe masă, cât de lung e drumul până la pâinea coaptă, câtă muncă şi transpiraţie…”, şi-a explicat demersul Virginia Linul, cea care a avut ideea de a strânge din nou obştea laolaltă, pentru a arăta celor mai tineri cum era secerişul în vremea nunţii Zamfirei.

Un excelent reportaj pe această temă găsiţi aici.

Leave a Reply