Feed on
Posts
Comments

Hărţile vechi suscită discuţii intense între vizitatori ©7C

Nu ştiu câte case şi-a făcut Adrian Năstase pe când era premier al României, dar pentru fondarea Muzeului Naţional al Hărţilor şi Cărţilor Vechi merită să i se ierte nişte păcate. Muzeul a luat fiinţă în 2003, când familia Năstase a donat colecţia personală de hărţi vechi statului român, cu scopul creării acestei instituţii. Ulterior, colecţia a fost îmbogăţită din alte donaţii, numărul exponatelor ajungând acum la peste 800. Muzeul se găseşte în Bucureşti, pe strada Londrei, la numărul 39, o stradă cu un aer liniştit, foarte burghezo-moşieresc, graţie vilelor interbelice de pe ambele trotuare.

Expoziţia începe chiar din holul parterului, unde se află şi casa de bilete, şi se întinde pe trei niveluri. Primul este dominat de hărţi în care Ţările Române sunt prinse în context internaţional, de la Imperiul Roman la spaţiul central-european, dar există şi hărţi ale Daciei sau ale triburilor trace. La primul etaj sunt expuse mai ales hărţi referitoare la cele trei mari provincii istorice româneşti – Transilvania, Valahia şi Moldova – şi Bucureşti. Ultimul etaj este dedicat hărţilor internaţionale şi celor de război, dar aici se află şi o serie de litografii, vedute şi gravuri.

Hartă a Transilvaniei realizată de celebrul cartofa Gerardus Mercator ©7C

Hartă a Transilvaniei realizată de celebrul cartograf Gerardus Mercator ©7C

Hărţile datează, fără excepţie, de după apariţia tiparului, şi cuprind lucrări celebre, de la „clasici” ca Honterus, Ortelius, Munster, Sambucus, Pannonius etc., până la – de exemplu – o extrem de detaliată hartă de mari dimensiuni a Valahiei, întocmită de armata chezaro-crăiască, pe care am regăsit-o şi în altă sală, copiată de cartografii români.

Detaliu cu stemele Ţărilor Române dintr-o hartă a lui Matthias Seutter ©7C

O altă hartă imensă este cea a Moldovei (cu Basarabia), de secol XIX, dacă nu mă înşel, şi care mi s-a părut foarte fragil amplasată, pe două scăunele, gata să pice la cel mai mic cutremur.

Sunt expuse originale ale celor mai cunoscute hărţi ale Transilvaniei, Valahiei, Moldovei, României, Ungariei (cu Transilvania inclusă), dar şi ale Imperiului Roman, ale triburilor tracice, ale statelor din Vestul Europei sau ale unor ţări asiatice. Unele sunt chiar în dublu exemplar, altele sunt identice, dar în culori diferite, deoarece la un moment dat exista obiceiul ca hărţile să fie realizate doar în alb şi negru, rămânând la latitudinea proprietarului dacă le va colora sau nu. Există hărţi realizate de un cartograf şi apoi doar copiate de altul. Hărţi cu greşeli imense sau de o precizie milimetrică, schematice sau opulente, ceva mai mari decât un timbru, sau, dimpotrivă, cât o cameră. Multe dintre ele au şi o reală valoare artistică, dincolo de cea geografică şi istorică.

Sala de la parter unde se află globul pământesc donat de Ion Iliescu ©7C

Pe scările care duc de la parter la etajul I se regăsesc reproducerile artistice după carele alegorice ale corporaţilor care au defilat la încoronarea regelui Carol I. Sălile muzeului sunt vegheate de busturile din bronz ale unor mari geografi, cartografi sau exploratori, de la James Cook la Ptolemeu sau Mercator. Un glob pământesc primit de Ion Iliescu de la Francois Mitterand împodobeşte una dintre încăperile de la parter. Din loc în loc, un sextant, un ochean, o piesă de mobilă veche sau o machetă de corabie completează expoziţia.

Atmosfera din interiorul vilei este de realitate paralelă – la doi paşi de bulevardele agitate ale capitalei, câţiva vizitatori se perindă printr-un şir de săli cu ambianţă de salon literar părăsit, având tavane pictate cu motive astrologice şi geamuri cu vitralii.

Se vorbeşte pe ton scăzut despre reprezentările geografice ale Europei de la sfârşitul secolului al XVII-lea sau despre răspândirea sistemului de căi ferate în Europa Centrală, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Duşumeaua scârţâie sub paşii unei doamne care caută obsesiv Aradul pe orice hartă şi se entuziasmează de fiecare dată când îl găseşte.

Sălile sunt decorate cu busturile unor mari geografi sau exploratori ©7C

Pe lângă sumedenia de hărţi, care pot satisface pretenţiile celor mai cusurgii pasionaţi de istorie şi geografie, muzeul expune şi o serie de stampe, litografii, vedute şi gravuri. Între acestea am remarcat cele mai cunoscute reprezentări târziu-medievale ale Clujului şi Oradei. De altfel, stampa lui Houfnagel, care a consacrat oraşul de sub Feleac ca „Transilvaniae civitas primaria”, este reprodusă chiar pe biletul de intrare în muzeu.

Altă stampă a aceluiaşi autor, cea înfăţişând Oradea, este reprodusă pe o carte poştală cartonată, care poate fi cumpărată de la muzeu. Această carte poştală, şi încă una, reprezentând o hartă a peregrinărilor apostolului Pavel, realizată de Abraham Ortelius, sunt, de altfel, singurele suveniruri care se pot cumpăra de la muzeu.

Vila care adăposteşte colecţia de hărţi are la rândul ei o poveste interesantă. Potrivit celor spuse de curatoarea muzeului, a fost ridicată în anii celui de-al doilea război mondial de un negustor bogat, care în 1945, din motive obiective, şi-a luat tălpăşiţa spre Argentina, donând casa sa statului sud-american. O lungă perioadă aici a funcţionat consulatul Argentinei, imobilul intrând în posesia statului român după zeci de ani, cu ocazia unui schimb de proprietăţi. A fost din nou reprezentanţă diplomatică, pentru alte state, iar în 2003 a fost identificată ca un amaplasament potrivit pentru muzeu.

Biletul de intrare este o reproducere după stampa lui Houfnagel reprezentând Clujul la sfârşitul secolului al XVI-lea

Intrarea costă cinci lei, cu 50% reducere pentru studenţi, iar o vizită completă poate dura şi trei ore. În Europa mai există doar trei muzee cu această tematică, aşa că e păcat să îl rataţi, dacă aveţi drum prin Bucureşti.

2 Responses to “Minunata lume veche de pe strada Londrei”

  1. transildania spune:

    Felicitari pentru acest blog extraordinar!!
    In sfarsit am reusit sa-l citesc din scoarta in scoarta si merita fiecare postare. Sunteti in blogrollul meu de mai multa vreme si am sa incerc sa indrept si atentia altora catre blogul Dvs. Voi prelua poate in viitor fragmente din unele dintre postarile Dvs. desigur cu mentionarea sursei si link catre articolul Dvs. integral.
    Am imprumutat pentru blogul meu o fotografie a stemei (cea de pe portalul sacristiei bisericii Sf. Mihail) pe care am gasit-o la brainwash.ro. Ulterior am vazut ca aveti copyright-ul pe fotografia respectiva. Va rog sa-mi permiteti sa o folosesc.
    In final un link catre o biografie ardeleana care poate va intereseaza:
    http://ro.wikipedia.org/wiki/Valentin_Bakfark

    Toate cele bune

  2. SeptemCastra spune:

    Puteti folosi ce doriti de pe site, cu mentionarea sursei. Multumesc de aprecieri si de promovare.

Leave a Reply