Feed on
Posts
Comments

Partea a doua din fragmentele descrierii Transilvaniei realizată în 1583 de Antonio Possevino pe care le reproduc aici se referă la Ţinutul Secuiesc (Szekelyföld). Pentru partea întâi, click aici

Peisaj din Ţinutul Secuiesc (Covasna)

Peisaj din Ţinutul Secuiesc (Covasna)

„Secuimea, «Ciculia», (…) este o parte a Daciei care ajunge până la hotarele Moldovei. În ea se află şapte scaune sau teritorii, ale căror nume sunt:  Ciuc, Gurghiu, Cason, Odorhei, Mureş, Chezdi, Sepşi, Orbai (sunt enumerate opt ! – n.r.).

Aici locuiesc transilvăneni care se socotesc mai vechi decât hunii şi de aceea sunt numiţi scituli, adică «sciţi mici» care au mai rămas şi s-au păstrat neatinşi decât orice alt popor în acea ţară întărită de la natură, muţumită poziţiei sale inaccesibile în multe locuri. Sunt totuşi mulţi români amestecaţi cu ei.

Ciucul (…) este o regiune aşezată în partea de miazănoapte la stânga de Chesdi, tocmai la poalele munţilor Carpaţi, lângă Gurghiu, chiar la piciorul acelui munte, dar mai spre apus; este o regiune sălbatică şi muntoasă.

Lipit de acest scaun este scaunul Mureşului care se întinde către miazăzi şi pătrunde adânc în Transilvania, şi se află lângă râul Mureş, având ca reşedinţă Târgu-Mureş numit de germani Neumarkt; acest oraş este destul de mare şi acolo se adună adeseori secuii pentru treburile lor pe care trebuie să le dezbată sau de care trebuie să se îngrijească.

Celelalte scaune sunt în hotar cu acestea, dar deoarece nobilimea, ostăşimea şi religia s-au păstrat mai mult timp în Secuime ca în celelalte părţi, de aceea voi vorbi mai mult despre ea.

Târgu-Mureş în sec XVIII, desen de Conrad von Weiss

Târgu-Mureş în sec XVIII, desen de Conrad von Weiss

Secuii se socotesc toţi nobili, ei sunt de două feluri unul este acel al nobililor şi altor feţe însemnate care au sub ascultarea lor un număr de sate de supuşi secui, potrivit cu ceea ce au primit în dar de la regii Ungariei, unul mai mult, altul mai puţin. Din acest soi de nobili au mai rămas două familii catolice acum: Lázar şi Becz

Familia Lázar este de mare însemnătate, Andrei Lázar e foarte puternic, după el vin Ion Lázar şi Wolfgang Lázar. Becz îşi are încă mama sa în viaţă (…). Fiul ei cel mai mare este Emeric Becz, judecător regesc al scaunului Ciuc. Celălalt mai mic era la curtea regelui Poloniei împreună cu un nepot al lui.

Pe lângă aceştia mai este familia nobilă şi foarte puternică a Kornisilor, care căzând în rătăcirea ariană (unitariană – n.r.) au tras după ei un mare număr de nobili din Secuime.

Celălalt soi de nobili se cheamă al celor „casnici”, ca unii care nu au altceva decât casa şi pământul lor, şi se numesc obişnuit  Lófő, cum s-ar zice „cap de cal”, în înţelesul de cavaleri mai de seamă. Ei sunt socotiţi nobili şi de aceea nu plătesc principelui nicio contribuţie, totuşi trebuie să-l urmeze la război călare şi pe cheltuiala lor ori de câte ori le-o porunceşte. Şi dintre aceştia sunt mulţi în fiecare sat.

Mai sunt alţii care nu plătesc dări şi de aceea merg la război ca pedeştri, şi aceştia sunt datori să fie mereu înarmaţi cu securi, spadă şi archebuză lungă. Tututor acestora, atât călăreţilor cât şi pedestraşilor li s-a rânduit nişte căpitani, peste 50 de oameni şi „dicinierii¨ (sau decurioni), peste 10 oameni; şi ei fac inspecţia în fiecare lună şi se îmbracă în roşu.

Din aceştia aşadar se putea strânge acum câţiva ani o armată cam până la 40 de mii de oameni cel mult, care erau socotiţi drept forţa principală a Transilvaniei, deşi am citit în câţiva autori că se puteau strânge până la 90 de mii. Dar sau au scăzut la număr – lucru ce nu se putea înâmpla de când s-a scris aceasta până acum – su nu este adevărat.

Secui în costume populare

Secui în costume populare

Sunt de asemenea datori să păzească locul sau oraşul de reşedinţă al principelui şi au şi fost socotiţi mai credincioşi şi mai vrenici ca alţii. Şi desigur i-am văzut în Moscovia atât de neînfricaţi şi aşa de puţin temători de moarte, încât îi însufleţeau şi pe ceilalţi.

Sunt apoi din fire arţăgoşi şi ascunşi, încât se ceartă uneori şase ani pentru patru groşi. Iar cei în sufletul cărora nu a biruit harul, sau nu a ţinut în frâu reaua aplecare, se vede cum omoară şi jefuiesc cu uşurinţă şi sunt mânioşi din fire, nevrând să se plece nici chiar în faţa unor cuvinte întemeiate, dar tot aşa precum sunt gata uneori să se hotărască la răscoală împotriva nobililor lor sau împotriva principelui, tot astfel se supun cu cea mai mare umilinţă atunci când sunt învinşi.

Nu mulţi dintre ei ei au vreo aplecare pentru învăţătură. (…) În această singură provincie până astăzi mai dăinuiesc încă mai multe rămăşiţe de religie catolică decât în toată Tranilvania; şi aceasta azi mai ales în scaunele Ciuc, Gurghiu, Cason. Toţi folosesc limba ungurească afară de românii, care sunt amestecaţi printre ei

7 Responses to “Transilvania lui Possevino (II): Ţinutul Secuiesc”

  1. Laci spune:

    Excelent, foarte interesant !

    O mică completare la cele 7 scaune care sunt de fapt 8 🙂

    Kézdi, Sepsi şi Orbai la acea vreme deja forma „Trei Scaune” / „Háromszék”, corespunde aproximativ judeţului Covasna de azi.
    Lipseşte din listă Scaunul Arieşului, care cuprinde puţine sate secuieşti, aşa că rar se mai consideră parte a „Ţinutului Secuiesc”
    Aşa că 8-3+1+1 = 7 🙂

  2. SeptemCastra spune:

    @Laci – Multumesc mult pentru precizari

  3. SeptemCastra spune:

    @Laci – Ma inetereseaza daca ai date/linkuri in romana sau engleza despre scaunul Aries. Multumesc anticipat

  4. Laci spune:

    Cu mare plăcere 🙂
    http://en.wikipedia.org/wiki/Sz%C3%A9kely_Land

    Pe harta din acest articol scaunul Arieş apare ca „insula” din vest (azi la graniţa între judeţele Cluj şi Alba), satele Moldoveneşti, Colţeşti, Unirea, etc. unde mai trăiesc şi azi persoane de etnie maghiară, resp. de religie unitariană şi sunt câteva locuri geografice precum „piatra secuiului”, etc.

    http://en.wikipedia.org/wiki/Aranyossz%C3%A9k
    http://en.wikipedia.org/wiki/Moldovene%C5%9Fti

    Cu stimă,
    L K

  5. h2 spune:

    cine a tradus textul si din ce limba?
    PS: la 1583 nu exista inca marosvasarhely ci doar szekelyujvasarhely. novum forum siculorum. in romana: osorhei. rebotezarea in marosvasarhely a urmat prin 1616.

    deosebit de intersanta pagina romaneasca a wikipediei despre tg ms – este filomaghiara (se vede din unele acorduri gresite ca e partial scrisa de maghiari – fara sa fie radical rescrisa insa de eventuali nationalisti romani). lipseste cu desavarsire perioada comunista (cu colonizarile si sicanele nationalcomuniste la adresa maghiarilor); iar momentul martie 1990 este mentionat intr-o singura fraza.

  6. SeptemCastra spune:

    @h2: Textul este preluat din „Calatori straini despre tarile romane”

  7. RELU spune:

    ,,Casnicii” sunt proprietarii de case, adica LOCALNICII.Armata romana(de la Roma) ii numeau ,,casari” pe dacii din Pusta -cei care locuiau in CASE -pentru ai deosebii de migratori, noii veniti,care traiau in CORTURI.(A se vedea P Maior).Gresit sau intentionat gresit ,unii istorici ii prezinta pe ,,casari” ca fiind un popor distinct.

Leave a Reply