Feed on
Posts
Comments

Iuliu Maniu, Ionel Brătianu şi Alexandru Vaida-Voievod.

Publicăm partea a doua din scrisoarea lui Alexandru Vaida-Voievod către Iuliu Maniu, despre planurile de organizare a României în mai multe provincii autonome şi reacţia lui Ion I.C. Brătianu. Pentru  contextul confruntării dintre Vaida-Voievod si Brătianu, vezi prefaţa. Bonus: documentul integral, fotocopiat!

„I-am răspuns:

Transilvania de pe timpul dacilor a format o unitate geografică. Dacii şi-au aparăt până la înfrângere libertatea. Nu e sigur, dar verosimil că ungurii au găsit mici voivodate autonome româneşti. Lupta Transilvaniei pentru autonomie a durat în tot

[8. o.]

timpul istoric de la venirea maghiarilor.

Regii Ungariei numai temporar au izbutit să violeze [autonomia]. De la 1867 încoace ideea autonomistă ne-a format programul, extinsă asupra tuturor românilor de sub coroana Sf. Ştefan. Autonomia milenară a comitatelor a dezvoltat o ideologie autonomistă. Adevărat că în comitete[1], prin sistemul virilist[2] care a înlocuit prerogativele feudale, am fost nedreptăţiţi. Totuşi, nu numai prin virilişti, dar şi prin mecanismul întregii vieţi comitatense: congregaţie, alegere de membri pentru congregaţie, alegerea funcţionarilor, viaţa comunală etc, conştiinţa autonomistă a fost dezvoltată şi în sânul poporului românesc. Autonomiile bisericeşti de asemenea au contribuit la aprofundarea acestei conştiinţe. Ea nu va putea fi înlăturată din instinctul nostru în mod brusc.

Mobilă şi autonomie

Busturile lui Vaida-Voievod si Bratianu, la Alba Iulia

Pe începutul, ţinând seama de aceste stări faptice, se va putea închega unitatea sufletească. Trebuie însă cruţate obiceiurile înrădăcinate şi evitate frecările, prin oferirea posibilităţii ca să-şi încerce puterile toţi aceia care voiesc să muncească. Vor mai cădea în câte o groapă, dar nu vor avea să reproşeze că fratele lor e de vină că au căzut. In fiecare căsătorie tânără, nevasta schimbă într-una mobilierul dintr-o odaie într-alta, de la un loc într-altul. Apoi vin copiii şi grijile. Mobilierul are bună pace. („Dar eu trebue se locuiesc cu nevasta într-o odaie, nu mi-e indiferent cum aşază mobilierul”, observă Brătianu.) Eu nu găsesc altă soluţie pentru închegarea unităţii sufleteşti decât împărţirea întregului nostru teritoriu în 4-6 provincii. Acestea ar avea parlamente alese prin sufragiu universal (fie şi pe 10 mii [la] 1 deputat). Un minister parlamentar ar conduce agendele. Competenţa lor ar fi limitată cam în cadrele Consiliul Dirigent. Un guvernator ar griji ca sfera de competenţă stabilită prin constituantă se nu fie depăşită. În Parlamentul Regatului s-ar trimite de fiecare parlament provincial o cotă parte de deputaţi. Toţi împreună 60-120 (d.e.) ar forma acel parlament (al României –n.ed.). Secretari de stat l-ar conduce. Externele, chestiile fiduciare[3], comunicaţia, armata ar cădea exclusiv în competenţa acestui parlament al Regatului.

Minoritarii, mai puţini în Parlament

[9. o.]

Senat, care a fost şi va fi compus din oameni senili[4], deci nu se va bucura de respect. (Brătianu observă: dar unde ştii dta în lume un senat care să se bucure de respect?) Chiar acesta vreau să o evit. Elementele străine ar ajunge mai puţin numeroase în Parlamentul Regatului. Demagogia s-ar canaliza prin descentralizare. Dezavantagiile sufragiului universal ar fi atentuate. Resorturile centrale s-ar putea dedica în tihnă studierii şi rezolvării problemelor de importanţă vitală care ne aşteaptă. Fricţiunile între tendinţe centraliste şi autonomiste s-ar reduce la minimul posibil, etc, etc.

Primii trei din stânga: Al. Vaida-Voievod, Miron Cristea, Iuliu Maniu.

Reforma agrară a fost pripit rezolvată în ţară şi în Basarabia. Sperăm că în Transilvania va fi mai înţelept aranjată. Recunosc că în ţară şi în Basarabia nu s-a putut face mai bine, dar noi avem ţărani pricepători . Nu ştiu dacă se va oferi posibilitatea ca să se creeze o clasă de proprietari români cu 100-1000 hectare, în locul celei maghiare. Aceasta ne-ar da siguranţa că intelectualii noştri din viitor vor ieşi şi dintr-o clasă independentă de guvern şi buget. Căci dacă ţăranul nu va deveni proprietar mic şi nu se vor putea forma din sânul ţărănimii noastre ţărani bogaţi, fiii de ţărani vor fi bursieri ai statului, cei de funcţoinari asemenea. Toţi intelectualii vor fi dependenţi de stat, de guvern, de buget. Numai ovreii cu comerţul şi cu industria vor fi independenţi. Străinii de o parte, demagogia, de alta, ne vor stăpâni viaţa publică. Şi ce vom face dacă pe seama elementelor selecte ţărăneşti nu am păstrat măcar ½ din pământul disponibil? Peste 20-30 ani nu vom avea ce parcela, dar în timpul acesta locul proletariatului nostru rural demult îl va fi ocupat muncitorimea străină în îndustrii, care ne va inunda în mod fatal îndată după încheierea păcii. În faţa acestor perspective nu găsesc mai bună soluţie decât cea propusă. Nu zic că e perfectă, vreau numai să o discut, să o propun spre cugetare. Brătianu m-a ascultat întrerupându-mă numai arareori.

„Noi i-am scăpat pe Ardeleni, ei vor să ne stăpânească”

După ce am terminat, mi-a replicat: Elementele străine de la periferii nu admit o astfel de soluţie[5]. Ceea ce

[10. o.]

propun eu (Vaida n.ed.) este un federalism, în definitiv. Pe calea acesta ne-am depărta, în loc de a ne apropria de unitate etc. Ajungând acasă am reluat discuţia asupra chestiei de ravitaliare. I-am spus că-l voi trimite pe Brediceanu ca să-i expună toate motivele noastre.

De adio s-a întors de pe trepte şi mi-a mai spus: „Ţinuta Dvs face mult sânge rău. Se ridică deja voci care dau expresie nemulţumirii, zicând: noi am vărsat sângele, noi i-am scăpat pe Ardeleni, noi suportam cheltuielile, iar ei, în loc să se unească, vor să ne stăpănească”. – Am răspuns că şi diviziile noastre se luptă, nu e vina lor dacă sunt ţinute în rezervă.

Fostul sediu al Consiliului Dirigent al Transilvaniei, Sibiu. Foto: Mihai Andrei.

2 Mai, mânezi, Caius (Brediceanu –n.red) i-a expus că noi avem autonomie asigurată prin decret lege în chestia răvitalierii, că raportul reciproc s-a stabilit între Sibiu şi Bucureşti, că tu (Maniu –n.red) ai cerut să ne organizăm şi că procurăm cele trebuincioase pentru noi, că numai lucrând independent putem răspunde faţă de Consiliul Dirigent, că forul nostru superiror este Consiliul Dirigent, etc. Brătianu s-a opus din nou categoric. În 5 Mai apoi i-a făcut o scenă mare lui Caius, declarându-i că preferă să abzică, dar nu cedează. L-a făcut totodată atent că în ţară mai există o opinie publică, aceasta va lua solidar, fără deosebire de partid, poziţie în contra tendinţelor noastre separatiste etc. Astăzi când mergeam spre Quai d’Orsay mi-a declarat că nu se învoieşte nici cu funcţionarea comisiei noastre ca subcomisie în cadrele comisiei de ravitaliare. Să iau eu prezidiul comisiei, dar comenzile au să fie trimise din Sibiu la Bucureşti, pot fi acolo reprezentate printr-un delegat al Consiliului Dirigent. Dar numai din Bucureşti se poate comanda comisiei de aici ce să cumpere.

I-am spus că-ţi voi refera .

[…]

[13. o.]

Te îmbrătişez cu mare dor şi drag.

Alexandru

Biserica greco-catolică "dintre Brazi" din Sibiu, unde sunt înmormântaţi Al. Vaida-Voievod şi alţi fruntaşi ardeleni. Foto: Mihai Andrei.

[…]”


[1]

Comitetele comitatelor corespundeau, în mare, consiliilor judeţene de astăzi.

[3]

Referitor la monedele care circulau în interiorul ţării [vezi dk nu e exact asa in dex].

[4]

Adăugat ulterior cu creionul

[5]

Brătianu se referea la acele minorităţi care nu acceptau anexarea la România.

2 Responses to “Vaida-Voievod către Maniu: Unitatea sufletească a României, prin autonomie!”

  1. […] 5.Cel mai bun blog de păstrare a memoriei – SeptemCastra […]

  2. OLorand spune:

    Se pare ca aceasta diferenta de gindire nu a incetat dupa unire, vezi Memorandul Românilor din Transilvania (Ardeal, Banat, Crişana, Maramureş) adresat Regelui Carol din 1938!
    http://www.scribd.com/doc/26721528/Memorandul-Romanilor-din-Transilvania

    Interesant, aceleasi plingeri le-au avut maghiarii ardeleni in 1940, cind majoritatea posturilor din administratia maghiara a fost umpluta cu maghiari din Ungaria (=ne-ardeleni)…

Leave a Reply