Feed on
Posts
Comments

Avram Iancu, fotografie din ultimii ani de viaţă

Un amic care îşi documentează lucrarea de licenţă pe tema cenzurii în presa comunistă mi-a pus la dispoziţie nota de mai jos, întocmită de un angajat al Direcţiei Generale a Presei şi Tipăriturilor – Unitatea Oradea.

Nota relatează sec modalitatea prin care aparatcikii eliminau din ziare sau reviste textele care nu „dădeau bine”. În cazul de faţă este vorba despre două mărturii legate de ultimii ani din viaţă ai lui Avram Iancu, pe care „crăişorul” i-a petrecut vagabondând prin Apuseni, fără căpătâi, pe jumătate nebun.

Mărturiile au fost culese de Alexandru Papiu Ilarian şi sunt redate într-o scrisoare a acestuia către Simion Bărnuţiu şi Augustin Treboniu Laurian. Epistola urma să fie publicată în 1968 în Revista „Steaua”, dar pe fir au intrat cenzorii… Restul e istorie.

„Nr. 3356 din 11 VI 1968

NOTA

asupra unor intervenţii efectuate în revista “STEAUA” – Cluj
Nr. 4/1968

La rubrica “Documente” urma să apară o scrisoare adresată de Papiu Ilarian lui Simion Bărnuţiu şi A. T. Laurian, referitoare la “controversata şi în buna parte obscura problemă a suferinţei şi alienării lui Avram Iancu”.
Istoricul ardelean reproducea o serie de discuţii pe care le-a avut cu ţărani moţi, cu presonalităţi care l-au cunoscut pe Avram Iancu şi cu familia

Al. Papiu Ilarian

acestuia, din care reieşea că boala sa a fost o invenţie răuvoitoare a celor care erau interesaţi în a-i submina autoritatea. Totuşi, în scrisoarea lui Papiu Ilarian se dădeau şi unele amănunte care-l puneau într-o lumină defavorabilă pe Avram Iancu. De exemplu, un preot din Abrud relatează: “În săptămâna trecută a fost la Câmpeni, iar d. Protopop şi alţi domni îl chemară înainte pre Iancu şi-i spuseră cu frumosul să nu facă atâta ruşine nouă şi românilor, să umble în zdrenţe, să nu doarmă acum la unul, acum la altul, să nu se însoţească cu individele cele mai suspecte, să nu şadă prin ospătării, căci altminteri, ca români, ne aflăm îndatoraţi a-l arăta mai sus şi a cere să se trimită la vreun spital de nebuni”.

Preotul Balint din Roşia povesteşte: “Sărmanul, e smintit de tot, precum veţi fi auzit… Numai ruşine face la toţi. Dealtimintrea, să mă credeţi eu îl cunosc de copil, dânsul neceodată n-a fost cu mintea chiar întreagă. Românii şi-au făcut prea multe ilusiuni de dânsul. Numele lui a făcut prea multă sfară în ţară. Şi bine scim cu toţii că dânsul nece subt revoluţiune n-a făcut, aşa zicând, nemica, numai a beut şi mâncat şi durmit”.
Scrisoarea a fost semnalată Comitetului Judeţean Cluj al P.C.R., care a indicat eliminarea ei.

NM

(A.N.D.J. Bh., fond D.G.P.T. – U.O., d 17/1968, f. 154 – 155)”

Nota a fost publicată de Ion Zainea, în cartea „Cenzura storiei, istoria cenzurată. Documente (1966 – 1972)”, apărută la Editura Universităţii din Oradea, în 2006.

11 Responses to “„Sminteala” lui Avram Iancu, cenzurată de comunişti”

  1. Vasile spune:

    „Craisor” pana la capat 😀

  2. atol spune:

    Acuma ce sa zic ? Adevarul este ca Avram Iancu si-a pierdut mintile de tanar. Sa amintim cateva din ideile nebunesti pe care le-a sustinut:
    – nu a fost de acord cu legile unirii din 1848- o problema patologica la foarte multi romani.
    – tot datorita problemelor cu capul pe care le avea , oamenii cu care a venit pe Campia Libertatii de la Blaj erau organizati dupa model militar,
    – nefiind el cu mintea intreaga a fost unul din conducatorii militari ai motilor, Muntii Apuseni fiind singura zona imposibil de cucerit de cei cu mintea intreaga, respectiv trupele maghiare,
    – se pare ca ii placeau femeile- cu adevarat semn de nebunie
    Astea erau problemele grave. Restul respectiv cele patologice ar fi fost trecute cu vederea daca nu existau cele amintite mai sus.

  3. Adrian spune:

    Sigur ca despre fiecare om in epoca se pot formula opinii diverse. Fata de bunul simt si precizia observatiilor lui Atol este greu de adaugat ceva. Felicitari Atol. As fi onorat sa te cunosc.
    As adauga doar ca un popor recunoscut prin gradul inalt de cultura, candva, in fata judecatorului roman l-au preferat pe Barabas.

  4. […] dacă nu s-au mișcat ei românii ăia de la 1848, care l-au lăsat pe Avram Iancu să umble de nebun și să vorbească singur prin munți și l-au mai și certat că îi face de rușine, de ce s-ar […]

  5. Kanata spune:

    @atol : pana in ziua de azi nu am intalnit ungur inteligent, ba chiar as spune ca au probleme cu capul ! Mai „atol- Loța” du-mi-te la medic sa-ti puna oarece diagnostic la tartacuta-ti cu pretentie de cap !

  6. Bogdan spune:

    Iancu n-a fost nebun niciodată. Ceea ce a avut el a fost o depresie majoră, dar pe vremea lui termenul ăsta medical nu exista, cum nu exista în concepţia nimănui o astfel de boală. Psihiatria s-a dezvoltat ca ştiinţă de sine-stătătoare doar de prin 1950 încoace. Dacă citiţi ceea ce s-a păstrat din relatările asupra lui din acea perioadă, veţi vedea că el se comportă ca un om cu depresie, nu ca un nebun. Un studiu de psihiatrie asupra acestui caz ar tranşa uşor disputa dacă a fost nebun sau nu.

  7. Nicu spune:

    Nu trebuia sa tina partea austriecilor! Trebuia sa se alieze cu Kosuth. Nu trebuia sa refuze medalia pe care imparatul austriac vroia sa i-o dea. Acest afront de neam prost ne-a costat mult. Cancelatria vieneza nu l-a uitat niciodată. Si-a ucis unii colaboratori pentru simple banuieli, fara judecata,el care era jurist. Restul ….

  8. … popii ăştia !?!? … că doar vorbele lor le citii !… aşa ziseră şi de Eminescu !? … şi sunt fraieri să creadă !!!… îi înţeleg pe cei ce-l spânzură, dar şi voi vasili şi niculai ???… tare mai sunteţi : ori proşti, ori vă daţi nume de-ale noastre !!!

  9. X-Ray spune:

    Daaa, ce să zic… Dacă un popă beat și cu interese personale zice ceva, musai să credem! Exact ca azi, zice popa să pupi ciolane de om mort, le pupi! De ce să nu credem asemenea aiureli?? Că doar popa-i sfânt, nu?
    Păi, hai să vedem. Iată cum îl descrie fostul prefect Axente Sever pe Avram Iancu, căruia i-a fost prieten apropiat:

    „ …De la 1852 încoace, pre care lumea cea rea, care n-a vorbit cu Iancu deaproape, nu i-a cunoscut aspiraţiunile şi dorinţele şi nu şi-a putut explica urmările, a botezat-o nebunie, m-am întâlnit cu el de mai multe ori după cădinţa lui în nebunie, l-am avut şase săptămâni de oaspe în casa mea. Nu mi-a vorbit în nici o întâlnire şi petrecere o singură vorbă smintită, – n-am observat în toată purtarea lui cel mai mic semn de sminteală…”

    Acum, voi români cu mintea voastră dintotdeauna, credeți pe care vreți: niște popi smintiți de care n-a auzit nici dracu’, sau pe Axente Sever, prefect, prieten apropiat al lui Avram Iancu și om cu școală și judecată.

  10. X-Ray spune:

    Aaa, și am uitat să vă mai recomand ceva. Citiți în detaliu ce a făcut Avram Iancu, de la studii, până la activitatea sa din jurul anului 1848, (http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Avram_Iancu) și apoi spuneți voi dacă acest om, după vorbele lui popică Balint anonimul lui pește, „nece subt revoluţiune n-a făcut, aşa zicând, nemica, numai a beut şi mâncat şi durmit”.

Leave a Reply