Feed on
Posts
Comments

Recent, pe agenda publică clujeană a reapărut ideea, binevenită, de a salva de la uitare și degradare una dintre primele statui de pe actualul teritoriu al orașului, cea a Sfântului Donatus, amplasată pe o proprietate privată de pe dealul Hoia, puțin deasupra Muzeului Etnografic, secția în aer liber.

Într-o fotografie din secolul al XIX-lea încă se poate observa mâna dreaptă a statuii/ Foto: Veres Ferenc

Între timp, Sfântul Donatus a rămas ciung/ Foto: Tiberiu Fărcaș - Ziua de Cluj

Ideea este mai veche, starea avansată de degradare a statuii fiind sesizată de presa locală încă de acum trei ani. Și atunci, ca și acum, s-a făcut însă o confuzie între Sfântul Donatus și Donath, legendarul cioban care, potrivit tradiției, ar fi salvat Clujul de turci. De vină sunt o legendă urbană și o serie de coincidențe.

Legenda spune că în timpul unui asediu otoman – probabil în timpul războaielor din jurul anului 1660 când Clujul ajunsese oraș de graniță, la frontiera cu Pașalâcul de la Oradea – un cioban pe nume Donath, aflat cu oile la păscut în zona dealului Hoia i-ar fi văzut pe turci că sapă un canal pentru devierea Someșului spre Nadăș, exact în zona numită Tăietura Turcului. Scopul asediatorilor era să lase orașul fără apă.

Văzând acestea, păstorul a fugit cât l-au ținut picioarele până la mai-marii orașului, pentru a-i anunța de planul turcilor. Asemenea eroului de la Maraton, clujeanul Donath și-a dat sufletul imediat după ce a reușit să își transmită mesajul.

Legenda mai spune că, după ce au risipit oștile inamice, clujenii recunoscători i-au ridicat ciobanului o statuie pe dealul Hoia. Dincolo de legendă, e cât se poate de real faptul că, în perioada modernă, cartierul care s-a dezvoltat între centrul istoric și Hoia a luat numele ciobanului-erou, pe care acum îl mai păstrează doar strada care șerpuiește la baza dealului, cartierul fiind rebotezat Grigorescu

Revenind la legendă, aceasta a fost redată în cartea din 2005 a lui Lukacs Jozsef, „Povestea orașului-comoară”, un best-seller de Cluj, căruia trebuie să i se recunoască meritul de a fi redeschis apetitul pentru istoria locală. Astfel, legenda, amorțită în memoriile bătrânilor, a fost reanimată, cu tot cu eroarea privitoare la personajul pe care îl reprezintă statuia.

Sfântul privește spre cer, parcă așteptând un ajutor/ Foto: Tiberiu Fărcaș -Ziua de Cluj

De fapt, istoricii de artă au stabilit de mult că statuia nu îl înfățișează pe Donath ci pe Sfântul Donatus, sfânt care este considerat și un protector al viilor. Statuia lui a fost amplasată pe dealul Hoia, deoarece aici se aflau viile clujenilor până în secolul al XIX-lea. Coincidența dintre numele ciobanului Donath și al Sfântului Donatus, numit în spațiul central-european Donat(h), s-a suprapus peste „raza de acțiune” identică a celor două personaje, adică dealul Hoia, și a dus la confuzia dintre cei doi.

Profesorul Nicolae Sabău de la Universitatea „Babeș-Bolyai”, expert în barocul transilvănean, a datat statuia după anul 1740, în lucrarea sa „Metamorfoze ale barocului transilvan”. „Sculptura, păstrată fragmentar, dezvăluie caracteristici stilistice și morfologice proprii atelierelor baroce locale. Corpul personajului, îngenuncheat, îmbrăcat într-o armură romană barocizată, este surprins într-o atitudine teatrală studiată. Chipul este îndreptat spre cer”, descrie profesorul clujean opera de artă în lucrarea sa.

Nicolae Sabău a explicat pentru septemcastra.ro că statuia Sfântului Donatus face parte dintr-o familie de statui baroce de mare valoare, create la Cluj în atelierele sculptorului german Johann Nachtigall și a celui bavarez Anton Schuchbauer, chemați în 1740 la Cluj, pentru a realiza amvonul bisericii Sfântul Mihail.

„Din atelierele celor doi sculptori au ieșit, pe lângă statuia Sfântului Donatus, statuia Sfintei Maria Protectoare din spatele Bisericii Sfântul Petru, care a fost amplasată inițial în piațeta de lângă Universitate, unde se află acum o parcare, dar și figurile de pe portalul comemorativ care se află acum în fața aceleiași Biserici Sfântul Petru, și care se afla, inițial, în fața intrării în Biserica Sfântul Mihail”, a explicat istoricul de artă.

Universitarul a precizat că statuia Sfântului Donatus poate fi datată în perioada „după 1740 spre mijlocul secolului al XVIII-lea”, ceea ce o face contemporană cu statuia Sfintei Maria Protectoare, datată în 1744, care a fost al doilea monument de for public dezvelit pe teritoriul Transilvaniei, după statuia Sfântului Ioan Nepomouk, din Sibiu.

Statuia Fecioarei Maria în 1859, pe când era amplasată în piațeta de lângă actuala Universitate „Babeș-Bolyai”

Cu toate că, iată, statuia lui Donatus se dovedește că este una dintre primele statui publice din Transilvania, ea are în acest moment un statut incert, nefiind clasată ca monument și aflându-se acum pe o proprietate privată, apărată de o poartă închisă cu lacăt și lanț, în spatele căreia latră amenințător un ciobănesc flocos. În aceste condiții, starea și așa precară a operei de artă se degradează pe zi ce trece. Statuia nu mai are mâini iar soclul se demantelează bucată cu bucată.

Nici celelalte statui din „familia” lui Donatus nu au avut o soarta pe măsura valorii lor, ele fiind exilate din centrul Clujului în zona Bisericii Sfântul Petru din cartierul Mărăști.

Din fericire, alte statui create în atelierele celor doi sculptori nu au putut fi scoase din centru, deoarece sunt părți integrante ale unor edificii. Este vorba despre statuile celor șase zei care încununează Palatul Banffy sau de statuile Sfântului Ieronim, a Sfântului Anton și a Fecioarei Maria care decorează Biserica Franciscanilor.

Mai multe despre Sfântul Donatus aici (în engleză).

3 Responses to “De la Donath la Donatus. Mica istorie a unei neînțelegeri”

  1. tibi f spune:

    ai vrut sa spui ciobanesc FIOROS ca era sa ne muste!

  2. M.POP spune:

    De statuia asta ma leaga amintiri frumoase din copilarie.Cam prin clasa a 7_a,veneam aici cu mama si cu prietena ei,la fel isotita de fata ei.Eram pustoaice si tin minte ce frumos era in jurul statuii.Stateam la soare in iarba,ne jucam,da mai si invatam la fizica!Oricine putea intra in gradina,nu era retrocedata!Clujul se vedea frumos de sus,patriarhal.M_as bucura daca s_ar restaura statuia.

Leave a Reply