Feed on
Posts
Comments
mihai serban

Mihai Şerban

În curând va vedea lumina tiparului o monumentală istorie a Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj. În aşteptarea volumului, reiau un post de acum aproape doi ani, despre unul dintre fondatorii acestei instituţii, profesorul Mihai Şerban, o personalitate prea puţin cunoscută a Clujului interbelic.

O sumedenie de personalităţi din Transilvania nu şi-au găsit locul cuvenit în istorie pentru că nu au fost considerate „politically correct” de regimul comunist-naţionalist: fie nu erau români, şi atunci au fost epuraţi pentru a nu atenta asupra caracterului neapărat românesc al regiunii, fie erau români care au reuşit să ajungă în vârful societăţii, dar atunci nu dădeau bine, pentru că alura lor era de natură să compromită mitul naţiunii oprimate.

O altă pleiadă de personalităţi, din perioada modernă-contemporană de această dată, au fost trecute în plan secund deoarece convingerile lor politice nu puteau fi nicidecum împăcate cu dictatura proletariatului.

Categoria „Panteon” a blogului este dedicată tuturor acestor marginalizaţi sau semimarginalizaţi, iar primul portret este cel al profesorului Mihai Şerban, unul din fondatorii agronomiei moderne din România, delegat la Conferinţa de Pace de la Paris de după primul război mondial, secretar de stat şi deputat ţărănist în perioada interbelică.

Majoritatea informaţiilor despre el le deţin din studiile realizate de dr. Mihai Cucerzan, pe care le-am completat cu cercetări proprii.

Mihai Şerban s-a născut la 3 septembrie 1877 în Szegéd (Seghedin). Era fiul judecătorului Mihai Şerban şi al Justinei Roman, fiica lui Visarion Roman, unul din creatorii primei bănci româneşti – „Albina”, de la Sibiu. Mihai Şerban provenea dintr-o veche familie românească, cu rădăcinile în Cerrneşti, în Ţara Chioarului, a cărei nobilitate a fost recunoscută în 1609 de principele Gabriel Bathory. Din aceeaşi familie fac parte şi alte personalităţi, precum Raoul Şorban sau regizorul Andrei Şerban.

A absolvit liceul în oraşul natal, a urmat Academia de Înalte Studii Comerciale din Viena (licenţă în 1908) şi Agronomia la Halle (1912). În 1914, la Berlin, a publicat lucrarea de doctorat „Rumäniens Agrarverhältnisse” şi, la Bucureşti, aceeaşi lucrare, sub titlul „Problemele noastre social-agrare. Studiu din domeniul politicii economice şi sociale.“

mihaiserban bust

Bustul profesorului Mihai Şerban din faţa rectoratului USAMV Cluj ©7C

S-a oferit să se înroleze voluntar pentru România în al doilea război balcanic, în 1913, fiind refuzat, dar a luptat pentru Regat în primului război mondial. În 1919 a fost delegat de către Consiliul Dirigent, la solicitarea lui Al. Vaida-Voievod, la Congresul de Pace de la Paris ca raportor pentru problemele economice şi sociale din Transilvania. În timpul conferinţei a intrat în rândul masoneriei, odată cu ceilalţi membri ai delegaţiei româneşti.

După Unirea  Transilvaniei cu România, a fost numit, în august 1919, Director al Academiei de Agricultură din Cluj, actuala Universitate de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară.

Exceptând un răstimp de cinci ani (1922-1927) a deţinut prin alegere de către cadrele didactice funcţiile de rector şi decan până la arbitrajul de la Viena (1940) când a demisionat.

A fost un ţărănist convins, apropiat al lui Iuliu Maniu şi al lui Alexandru Vaida-Voievod. A fost subsecretar de stat în Ministerul Agriculturii în 1932 (guvernul Vaida-Voievod) şi între 1938-1940 (guvernele Argetoianu şi Tătărescu), dar şi subsecretar de stat pentru minorităţi, în 1933 (guvernul Vaida-Voievod).

Împreună cu familia sa, Mihai Şerban este considerat ctitorul primei biserici româneşti din Băile Tuşnad. Legăturile sale cu această localitate ţin de relaţia strânsă cu socrul său, Iosif Blaga, preşedintele Societăţii Balneare Tuşnad, căruia i-a şi succedat în această funcţie.

Mihai Şerban a fost multă vreme preşedinte al Senatului învăţământului agronomic superior din România, vicepreşedinte al Comisiunii internaţionale permanente a învăţământului agricol, membru al conducerii Federaţiei internaţionale a „tehnicienilor” agronomi (ultimele două având sediul la Roma).

A murit în ziua de 30 aprilie 1947. Apropiaţii săi au spus că sfârşitul i-a fost grăbit de amărăciunea falsificării alegerilor din 1946. Funeraliile au fost oficiate de episcopul ortodox Nicolae Colan, iar episcopul greco-catolic Iuliu Hossu a asistat la slujbă în picioare, în semn de respect. Este înmormântat în cripta familiei din Cimitirul Central (Hajongard) din Cluj.

Aula Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj îi poartă numele, iar intrarea în clădirea rectoratului este străjuită de un bust al său.

Fiul său, Alexandru Şerban, a fost pentru o scurtă perioadă de timp, în 1990, primar al Clujului. El a  evocat pe larg imaginea tatălui său în cartea de memorii „Amintiri peste generaţii“, apărută postum, în 2009.

Despre Mihai Şerban, unul din nepoţii săi, celebrul regizor Andrei Şerban, îşi aduce aminte astfel în volumul „O biografie”:

Unchiul Mihai, fratele tatei, era foarte apropiat de Iuliu Maniu şi, dacă nu mă înşel, fusese ministru în guvernul lui (de fapt în cel al lui Vaida-Voevod – n.r.).

mihaiserban efigie

Portretul lui Mihai Şerban, în galeria rectorilor de la USAMV Cluj ©7C

Era un ardelean dintr-o bucată, demn şi capabil de o mare bunătate, în ciuda educaţiei austriece pe care o primise. Tatăl meu, Gheorghe (deşi el preferă „George”, căci îi sună mai dulce la ureche), se trăgea dintr-o familie de români nobili din Arad (spre amuzamentul meu, se mândrea des cu blazonul Şerbanilor datând din 1603 (1609, în realitate – n.r.), pe care mi l-a dat, pe patul de moarte, să-l duc în cabana mea din America şi să nu uit de unde vin). În plină dominaţie austro-ungară, familia a fost nevoită să se stabilească la Szeged, unde bunicul meu a fost numit judecător la Curtea de Apel. Acolo s-a născut tata. Această strămutare în Ungaria a produs multe frustrări întregii familii, din cauza atmosferei naţionaliste meschine, care se manifestă din păcate peste tot la fel.

4 Responses to “Un destin remarcabil: Mihai Şerban”

  1. olahus spune:

    astept cu interes primele portrete de personalitati de alte etnii decat romana, consider ca sunt prea putine materiale in ro pe internet despre acesti oameni.

    • SeptemCastra spune:

      Reveniţi în câteva zile şi veţi găsi despre Filip Ficior (More), în maghiară Csulai Móré Fülöp, un umanist care aparţine atât românilor, prin ascendenţă, cât şi maghiarilor, prin activitate şi ascensiune socială. A fost un precursor şi protector al lui Nicolae Olahus :). După el, va urma Franz Binder, exploratorul sas al Africii.

  2. olahus spune:

    No, voi reveni sa-mi vad protectorul :))

  3. Arici Pogonici spune:

    Ce nevoie era de biserica romaneasca la Tusnad? Pt. cine?

Leave a Reply