Feed on
Posts
Comments

Vedere din Orăștia austro-ungară

Am găsit recent în biblioteca digitală a BCU Cluj un articol interesant din 1898, publicat în „Tribuna Poporului”, ziar care se tipărea la Arad. Textul mi se pare relevant dintr-o dublă perspectivă.

Pe de o parte, descrie tensiunile existente la vremea aceea în Orăștie, oraș important din punct de vedere al componenței etnice, deoarece români formau deja o majoritate relativă, dar atât maghiarii cât și sașii păstrau proporții semnificative.

Pe de altă parte, articolul mi se pare grăitor pentru gradul ridicat de libertate a presei existent în acel moment în Austro-Ungaria. Astfel, redactorii ziarului nu se sfiau să îi numească pe unguri „căpățâni groase”, chiar dacă aceștia formau națiunea dominantă politic a Transilvaniei și majoritară în jumătatea de imperiu guvernată de la Budapesta.

114 ani mai târziu, o astfel de caracterizare făcută românilor de către un ziar din Harghita-Covasna cred că ar provoca o criză de isterie în masă, de la Nistru până la Tisa.

Revenind la conflictul din Orăștie, acesta a fost declanșat de dorința comunității maghiare de a utiliza exclusiv numele unguresc al orașului – Szaszvaros. Sașii, susținuți de români, s-au opus acestei măsuri. Iată textul din ziar, publicat sub titlul „Contra sașilor”:

„Dintr’o corespondenţa recentă, cetitorii noştri cunosc cearta dintre Ungurii şi Saşii din Oreştie. Deşi numai o mâna de oameni, Ungurii au pretenţia, ca toate dupa al lor plac să meargă. S’au superat deci foc, când Saşii au protestat chiar în consiliul comunal împotriva maghiarisării numelor comunelor.

Cu Saşii au votat şi Românii, lucru pentru care „Szászváros” i-a atacat,  dar dl dr. I. Mihu a replicat demn tuturor pecătoşiilor ungureşti.

Afacerea a avut însă urmare, în sala congregaţiunei comitatului Huuedoarei, comitat, unde abia patru la sută d’or fi Ungurii. Vorba e însă, că puterea este în mânile lor şi nu de aceea sunt ei Unguri, să lase un triumf „uneltirilor naţionaliste”.

Au adus deci chestia în congregaţie, unde fişpanul (prefectul – n.r.) fiind tare şi mare, în ziua de 2 Aprilie a nimicit hotărirea representației comunale din Orăştie, care votase şi trimiterea unei deputațiuni la M. Sa Imperatul, ear’ contra „autorului deputaţiunei”, primariul Frederich Acker, a pornit cercetare disciplinară.

Pagina 1 a ziarului „Tribuna Poporului”

E sigur că îl vor şi amova din funcţiunea pe care o deţine în urma obşteştei încredere de care se bucură atât la Saşi cât şi la Români. In vieaţa municipală a terii este deci de înregistrat încă o volnicie brutală. De astădată împotriva Sașilor.

Este a doua brutalitate ce li se face. Intâiu a fost cea delà Bistriţa. După cum vedem, volniciile au început acolo unde Saşii verzi câştigă teren tot mai mult. Guvernul vrea în chipul acesta să-i teroriseze ! Nu numai pe Saşii verzi, dar’ şi pe cei betrâni, mai ales pe aceştia.

Vrea să le spună: Vedeţi, luaţi-ve numai după „cei sălbatici”, cum le zice verzilor, pactaţi numai cu Valachii şi avem noi ac de cojocul vostru!…

Sperăm însă că Saşii departe de a se intimida, vor lupta cu atât mai mare energie.

Au să aleagă între următoarele doue: Ori vor lupta vitejeşte, primind spriginul sincer al Românilor cari au şi ei aceleaşi drepturi de recâştigat, – ori vor răbda ruşinea ca să stee fără glas până şi în faţa celor mai neruşinate abusuri sevîrșite de guvernanţi întru a-i desnaționalisa!

Ne place a crede, că vor alege calea dintâiu. E singura care poate duce la resultat. Ţinend cu guvernul, ieată, pot vedea, acesta nu-i cruţă ci făureşte într’una legi cu tendinţe de a ne desnationalisa nu numai pe noi, ci şi pe ei.

Dar’ posiţia Saşilor e cu atât mai uşoară, cu cât au centre mari, stăpânesc o mulţime de oraşe în Ardeal şi au un popor cult. Şi mai presus de toate au la spate o puternică opinie publică: cea a Germanilor, care când va începe să strige contra selbătăciilor ce săvîrşeşte guvernul maghiar, de sigur că nu va întârzia să-şi producă efectul seu chiar şi asupra căpăţinelor groase cum sunt cele ungureşti.

Din parte-ne dorim ca acţiunea de volnicie maghiară să producă între Saşi reacţiunea necesară. Pe cale legală şi pentru întronarea regimului dreptăţii, în totdeauna pot conta că vom fi alăturea cu ei.”

Orăștia în primii ani ai secolului al XX-lea/ Foto: www.orastieinfo.ro

Orăștia în primii ani ai secolului al XX-lea/ Foto: www.orastieinfo.ro

Orăștia număra pe atunci în jur de 2.300 de români, 1.200 de maghiari și 1.400 de germani. Tensiunile din 1898 și-au găsit rezolvarea trei ani mai târziu când orașul a devenit oficial unul trilingv, cu germana, maghiara și română având statut legal. Conform pactului semnat de cele trei națiuni, doar o persoană care cunoștea toate cele trei limbi putea fi funcționar local. De asemenea, toată lumea are îndreptățită să depună cereri și să primească informații în limba maternă, iar la ședințele de consiliu municipal, fiecare ales vorbea în limba lui.

„Tribuna Poporului” a apărut la Arad între 1897 și 1912, fiind fondat de Ioan Russu-Şirianu, unul din liderii Partidului Național Român, adept al politicii activiste, și fost redactor la „Tribuna” sibiană.

Despre începuturile cotidianului arădean își aduce aminte Sever Bocu în memoriile sale: „Par’că văd acea redacţie din Arad, din str. Deak Ferencz, azi Eminescu. Acea maşină legată în sfori pe cari o învârtia bietul Indricău, până la ultimii plămâni. Pe acel Ion Brânda, Sever Secula, Augustini, cari îmi erau colegi de redacţie şi azi sunt în lumea drepţilor. Pe acea „Zsiros Mami” (Maica unsuroasă) de peste drum unde luam masa cu câte-o coroana, sau rămâneam datori cu coroanele. Pe acea odăiţă, de 3 pe 4, în care deschideam, ceas de ceas uşa, pentru aer. ”

 

11 Responses to “Gâlceavă interetnică pe seama numelui Orăștiei”

  1. István spune:

    Foarte interesant articolul, mai vrem articole de acest gen care prezintă relaţiile interetnice locale la sfârşitul de secol XIX.

  2. SeptemCastra spune:

    @Istvan: Mai cautam 🙂

  3. Adrian spune:

    „Broos!”
    Sub acest titlu „Gazetei Transilvaniei” ‘i-se raportează din Orăștie cu data de 12 l. c n. următoarele:
    D-le Redactor! Azi a fost rêndul Orăștiei, între orașele întemeiate de Sași, avênd să se exprime acest oraș prin adunarea reprezentanței sale asupra numelui oficios, pe care să-l poarte orașul în viitor, în sensul legii numelor de localități.
    Cum aci avem trei naționalități, interesul față de afacere a fost poate mai mare și mai încordat, ca aiurea. Atât Românii, cât și Sașii și Ungurii s’au adunat în numěr aproape complet. Firește, din capul locului șansele de reușită le aveau Sașii, ei avênd mai mulți membri la representanță, căci ei au mai mulți „viriliști”. Erau de față 45 membri, între cari 23 Sași, vre-o 12 Unguri și vre-o 10 Români.
    S’ar păré, că Sașii trebuiau să se simtă siguri de reușită din capul locului, dar această siguranță le lipsia absolut, căci o parte din ei fiind funcționari fie la oraș, fie la comitat ori la stat, se presupunea dela început, că aceștia vor părăsi pe cei din calea dreaptă și volens nolens vor ceda presiunei, votând cu Ungurii și sporind numěrul lor. Dintre Români câțiva în aceleași calități, erau sub aceeași presiune. Astfel de fapt învingerea Sașilor era tare problematică. Cei 12 Unguri, cu Sașii și Românii dependenți, puteau ușor eși deasupra. În fapt totul atêrna delà ținuta Românilor clar independenți. S’a încins discuția. Spre onoarea representanților tuturor naționalităților, discuția a decurs serios, academic, fără aprinderi pătimașe.
    Comitetul permanent al orașului propusese rěmânerea la „Szászváros”.
    În représentența Ungurii, prin rostul directorului gimnasial Simon, prin a profesorulul Dosa și alții, spriginiau numirea ungurească, care cum putea.
    Preotul săsesc delà Romos, Dr. Amlacher, la urma unei vorbiri cu argumente și însuflețire națională, a făcut o contra-propunere, ca din considerare la elementul ce a fundat orașul și l-a susținut și ridicat, și care formează și azi o însemnată parte a populațiunii lui, să se susțină numirea germană de „Broos”.
    Dl Dr. Ioan Mihu declara apoi în numele Românilor cam următoarele: Fiind-că ministrul și-a reservat prin lege cuvêntul
    din urmă șie-și, și fiind-că representanțelor orașelor afacerea e trimisă numai pentru-ca să-și arate și ele dorința lor în ce privește numele oficios, — noi aici azi nu hotărîm definitiv, ci ne arătăm dorința numai. Arătându-și Ungurii dorința pentru „Szàszvàros”-ul unguresc, Sașii pentru „Broos”-ul german, noi Românii nu ne putem arăta dorința decât pentru numele nostru românesc de Orăștie și eu acesta îl propun din partea Românilor.
    S’a mai discutat cât-va pro și contra și a venit lucrul la votare. Primarul a pus la vot întâiu propunerea d-lui Dr. Mihu, ca cea mai îndepărtată. Ea a fost spriginită de Români și a rĕmas în minoritate. Prin asta Românii își salvaseră datorința lor de luptători în giurul numelui român, dar căzând; Îi interesa acum de aproape, care din cele douĕ nume rĕmase încă nehotărîte va eși biruitor? Și era numai firesc, să nu privească pasivi lupta între celelalte douĕ grupări, între cari Sașii, independenți lăsați singuri, ușor puteau cădé față de grupul Unguresc sporit prin Sașii și Românii de pendenți — și atunci ne pomeniam cu „Szàszvàros”-ul votat în numele comunității, deci și în al Românilor, și „patrioții” nu și-ar mai fi încăput în piele de bucurie, că, deși în numĕr disparent față cu ceialalți, au eșit învingĕtori asupra unei representanțe constituite în covêrșitoare majoritate din nemaghiari.
    Și în impasul acesta au aflat calea mai potrivită și au mântuit situația. Fiind pusă la vot la locul al doilea, propunerea d-lui Dr. Amlacher, ca representanța să dea votul sĕu pentru „Broos”, ca nume oficios, Românii s’au alăturat aproape toți la această propunere, și prin votare nominală au spriginit-o fățis. Au fost între Sași și Români câteva abstinențe, ear încolo voturile s’au grupat astfel: 23 Sași și Români, au votat pentru „Broos”, 15 unguri cu „achisițiile” dintre Sași și Români, au fost contra lui Broos (deci pentru Szàszvàros), — și așa s’a declarat: votul representanței Orăștiei e dat p r majoritatem pentru „Broos”.
    Patrioții s’au dus tare plouați, că, deși răzimeți pe argumente „tari”, ca „magyar àlam”, „magyar kenyér” si „magyar levegő”, n’au putut atrage pe „ingratele” de neamuri cu „buze străinoe” la aceste de-ale mâncării. — Românii au făcut bine spriginind pe Sași, căci altfel prea s’ar fi umflat în penele lor de curcani „patrioții”.
    Prier.
    (Tribuna Poporului. Anul IV nr. 186. Joi 5/18 Octomvrie 1900)

    Albert Amlacher: http://www.orastieinfo.ro/index.php?mode=articol&id_articol=104
    Ioan Mihu: http://www.orastieinfo.ro/index.php?mode=articol&id_articol=105

  4. Adrian spune:

    Articolul comentat de tine din „Tribuna Poporului” nr. 58/1898 face referire la alt articol din alt număr ceva mai vechi.
    „Dintr-o corespondenta recentă cetitorii noștri cunosc cearta dintre ungurii și sașii din Orăștie …”
    Știi tu numărul unde poate fi găsit articolul respectiv, că eu nu reușesc să dau de el.

  5. SeptemCastra spune:

    @Adrian: Am cautat si eu in ceva numere anterioare ale Tribunei Poporului si nu am gasit 🙁

  6. raduraul spune:

    ia zi-mi „capatana groasa”de ce nu-mi publici comentariul?

  7. raduraul spune:

    esti un mitic ardelean,coleg cu boc intru prostie

  8. Adrian spune:

    @SeptemCastra, lasă-i omului mesajul, că-s curios și eu ce vrea să zică. Măcar avea legătură cu articolul ?

  9. Adrian spune:

    Ar fi frumos ca în articol să fie trecute și variantele din ziarele săsești și ungurești, vis-a-vis de chestiunea cu alegerea numelui orașului, să vedem problema din toate punctele.

  10. SeptemCastra spune:

    @raduraul: nu il public din cauza virgulelor dintre subiect si predicat, sfertodoctii nu au dreptul la libera exprimare pe acest blog.
    @adrian: corect. daca gasesti variantele maghiare si germane in presa vremii si ai timp sa le traduci, iti gazduiesc cu mare placere un guestpost pe blog.

  11. Adrian spune:

    Posibil asta sa fie articolul ‘dinainte.

    (Tribuna Poporului. Anul II nr. 5. 31 ianuarie/12 februarie 1898)

    Românismul în Orăştie

    Între oraşele în cari Românii se întăresc zi de zi tot mai mult şi mai frumos : Orăştie, în comitatul Hunedoarei,
    ocupă fără îndoială un loc însĕmnat.
    Ne bucurăm din inimă de întărirea românismului în oraşe, ori-unde am vede-o aparênd, dar şi mai mult ne bucurăm de acea întărire acolo, unde vedem că Românii ca atari, cresc şi sĕ încheagă nu numai ca numĕr, ci şi ca spirit românesc, ca element susţinĕtor al naţionalităţii şi luptător pentru naţionalitate, aşa precum cu toţii trebue sĕ dorim şi să fim !
    O mică şi locală discuţie a avut darul de a stoarce zilele acestea dela fraţii noştri din Orăştie nişte declaraţii
    foarte categorice şi îmbucurătoare, privitor la ţinuta lor ca Români în acel oraş.
    Saşii din Orăştie adecă, porniseră, ca membrii ai representanţei orăşeneşti, mişcare contra legii de maghiarisare a numelor comunelor. Românii spriginind pornirea Saşilor, au dus’o la învingere şi Ungurii au rĕmas pe jos cu încercările lor de împotrivire.
    Din cauza asta, foaia locală ungurească „Szászváros”, redactată de directorul gimnasiului unguresc, a atacat aspru pe Saşi şi pe Români, ear despre Români în deosebi a zis că speră că n’or sĕ mai lucreze în viitor la astfel de uneltiri săseşti vĕzênduse că ar fi fost numai „traşi pe sfoară” …
    Ofensa asta a fost foarte serios şi cu demnitate respinsă de conducĕtorul Românilor orăştieni, dl Dr. Ioan Mihu, care cu propria iscălitură şi în numele Românilor din oraş a publicat în „Revista Orăştiei”, numĕrul de sâmbăta trecută, un articlu, în care zice:

    Pentru-ca să fie lumină deplină în ce priveşte ţinuta noastră în casul de care e vorba, îmi permit a observa, că noi acum ca şi altădată, am purces aşa, cum ne-a dictat simţul nostru românesc. Libertatea cugetării libere şi a convingerii libere, fiind şi în ţeara noastră absolută şi neţermurită, ne folosim şi noi de aceste daruri; drept aceea noi aşa cugetăm şi simţim, că Români suntem şi Români voim se rĕmânem în această ţeară a noastră, fără a ne întreba dacă aceasta altora le place ori ba!
    Acesta este altfel simţĕmêntul comun al Românilor, fie ei divisaţi în partide, confesiuni, ori clase sociale diferite.
    Acest sîmţĕmênt ne-a îndemnat a vota cu propunerea Saşilor contra legii de maghiarizare a numelor comunale, fiind acea propunere îndreptată în contra tendinţelor agresive ce vătăma sîmţul românesc. Tot acest sîmţĕmênt ne-a oprit а lua parte la şedinţa „festivă” a comunităţii, arangiată în anul 1896 de cătră Maghiari şi Saşi, împreună, fiindcă aceea s’a ţinut întru glorificarea tendințelor agresive ce ne vatĕmă.
    Numai cunoscênd aceste motive a purcederii noastre, se va da rĕspuns obiectiv la întrebarea, dacă am fost „traşi pe sfoară” ori ba ?
    Din cele premerse, se poate face însă deduoere hotărîtă şi la ţinuta, ce o vom observa în viitor, ţinută prorocită în foaia dlui Simon.
    La ori-ce conlucrare menită a înainta binele oraşului şi binele obştesc, ne vor afla alăturea şi Maghiari şi Saşii !
    Ori-cine va aduce însă înainte în comunitate treburi, cari vor vătăma sîmţământul nostru românesc, ne va afla în contra sa, fie el Maghiar, fie Sas !
    Această ţinută a noastră absolut nu va fi schimbată de dragul pactului, ce a esistat în trecut, cu privire la împlinirea posturilor de funcţionari la Magistrat, pentru-că acest pact şi altcum a fost desconsiderat la una din alegerile din urmă, şi de Maghiari şi de Saşi, şi pentru-că este tare credinţa noastră, că prin bărbăţie şi muncă cinstită, în viitor vom ocupa teren tot mai mult şi ne vom afirma tot mai bine în Orăştie, ori vom avea funcţionari români, ori ba!
    Aceasta este starea adevĕrată a lucrului în ce priveşte „tragerea pe sfoară” şi ţinuta viitoare a Românilor în representanţa orăşenească.
    Dr. Joan Mihu, membru In representență

    Declaraţiile acestea atât de româneşti ale dlui Dr. Mihu, au fost întimpinate cu multă bucuria de toţi Românii din Orăştie a căror conducĕtor vrednic e, şi noi ne-am făcut o plăcere putêndu-le da şi cetitorilor noştri.
    Aşa trebue sĕ gândească, sĕ vorbească şi sĕ lucreze Românii pretutindenea !

Leave a Reply