Feed on
Posts
Comments
Vedere din Orașul Stalin

Vedere din Orașul Stalin

Căutând cu totul și cu totul altceva prin arhiva din 1950 a ziarului clujean de funestă amintire „Lupta Ardealului”, am dat peste scrisoarea prin care muncitorimea brașoveană solicita, chipurile, rebotezarea orașului de sub Tâmpa cu numele „marelui geniu al omenirii”, Stalin.

Era perioada de vârf a cultului personalității lui Iosif Visarionovici Stalin și venerabila Corona, burghezul Kronstadt își puneau salopetă pentru a deveni proletarul Oraș Stalin. Socialismul se construia cu viteză de T34 și noua orânduire nu avea vreme de nostalgii contraproductive.

Scrisoarea proletariatului brașovean, în realitate o inițiativă a aparatului de partid, a fost adresată Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român și Guvernului Republicii Populare Române în preajma zilei de 23 august 1950.

Cererea a fost aprobată printr-un decret al Prezidiului Marii Adunări Naționale, semnat de șeful statului, C.I Parhon, și de secretarul prezidiului, Marin Florea Ionescu, chiar în preziua sărbătoririi „eliberării naționale a Patriei noastre de către glorioasa și invincibila Armată Sovietică”.

Câteva zile mai târziu, în 30 august, „Lupta Ardealului”, titra victorios: „Dorința fierbinte a populației muncitoare din Brașov a fost împlinită/ Brașovul se va numi de astăzi Orașul Stalin”, iar apoi reda textul scrisorii:

«Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român, Guvernului Republicii Populare Române

Dragi Tovarăşi,

La iniţiativa C.F.R.-iştilor, noi, oamenii muncii din oraşul Braşov am hotărât să propunem ca numele oraşului nostru să fie schimbat dându-i-se numele marelui geniu al omenirii muncitoare, scumpului şi iubitului prieten al poporului muncitor din ţara noastră, învăţătorului şi eliberatorului nostru – marelui Stalin.

Oraşul nostru este unul dintre principalele centre industriale ale ţării; marile sale întreprinderi, ca uzinele de tractoare „Sovromtractor”, ca întreprinderea metalurgică „Steagul Roşu” şi multe altele, sunt binecunoscute oamenilor muncii din întreaga ţară. În oraşul nostru convieţuiesc frățește, muncind şi luptând cot la cot, muncitorii români cu muncitorii unguri şi cu muncitori de alte naţionalităţi.

Scrisoarea muncitorimii brașovene

Scrisoarea muncitorimii brașovene

Planul Cincinal deschide în faţa oraşului şi regiunii Braşov noi perspective de desvoltare a economiei şi a culturii.

Muncitorii din Braşov depun mari eforturi pentru îndeplinirea cu succes a sarcinilor prevăzute în Plan. Pe primul semestru al anului 1950, întreprinderile din Braşov au îndeplinit Planul de Stat cu 114%.

Suntem convinşi că conducerea Partidului şi Guvernului Republicii Populare Române vor satisface dorinţa noastră înflăcărată şi vor acorda oraşului nostru înalta cinste de a purta numele de oraşul Stalin.

Ne angajăm în faţa Partidului, a Guvernului şi în faţa marelui Stalin, să nu ne precupeţim puterile pentru a dobândi noi succese în întărirea politică, economică şi culturală a Patriei, în lupta pentru pace, pentru socialism şi a ne dovedi demni de această cinste.

Trăiască Patria noastră, Republica Populară Română, ţară unde se construeşte socialismul!

Trăiască marele conducător al poporului sovietic, genialul învăţător al oamenilor muncii de pretutindeni, tovaraşul Stalin!

Scrisoarea a fost adoptată în unanimitate în adunările oamenilor muncii dela toate întreprinderile oraşului Braşov.

În numele oamenilor muncii din oraşul Braşov. (Urmează semnăturile)»

Deși, de jure, Brașovul a primit noul nume încă din august 1950, de facto, Orașul Stalin nu a prins viață decât din 8 septembrie 1950, odată cu reorganizarea administrativă în 28 de regiuni a României. Avea să poarte această denumire până în 24 decembrie 1960.

Nu cred că Brașovul a fost întâmplător ales să poarte numele „marelui geniu”. Simbolistica revanșardă e limpede: un oraș fondat și modelat de germani, avanpost estic al civilizației urbane de factură occidentală, primește numele conducătorului sovietic care a zdrobit ofensiva armată germană. Este evidentă asemănarea cu traiectoria descrisă de numele altui avanpost german estic, prusacul Königsberg, rebotezat în 1946 Kaliningrad, după numele Președintelui Prezidului Sovietului Suprem, Mihail Kalinin.

Decretul prin care cererea muncitorilor brașoveni a fost aprobată

Decretul prin care cererea muncitorilor brașoveni a fost aprobată

Dacă adăugăm și trecutul teutonic comun al celor două orașe, devine și mai clar că Brașovul a fost ales „pe sprânceană” dintre orașele României pentru a purta numele lui Stalin.

Pentru a marca noua denumire a orașului, autoritățile brașovene au scris pe Tâmpa noul nume cu o perdea de brazi, vizibilă de la mare distanță, iar o statuie a lui Stalin a fost amplasată în centrul urbei. Complementar, Poiana Brașov a devenit Poiana Stalin. Mai multe detalii despre cultul lui Stalin în Brașov, găsiți aici. Despre viața de zi cu zi în Orașul Stalin, puteți citi aici.

Și restul țărilor sovietice sau din hinterlandul URSS au plătit tribut cultului personalității lui Stalin. Orașe importante din Armenia, Albania, Bulgaria, Tadjikistan, Rusia, Ucraina, Azerbaidjan, Georgia, Polonia, Germania de Est sau Ungaria au fost botezate cu numele său. Majoritatea au revenit la numele istoric în perioada finală a destalinizării, în anii 1960 sau 1961. Excepție fac Varna și Katowice, care au revenit la numele lor încă din 1956. La polul opus, Kuçova, în Albania, a purtat numele de Qyteti Stalin până în 1990.

O listă a orașelor care au purtat temporar numele „tătucii” o găsiți aici.

3 Responses to “Orașul Stalin, varianta românească a Kaliningradului”

  1. István spune:

    Nu de mult am vorbit cu o colegă care stă în Braşov şi mi-a spus mai în glumă că numele neoficial al oraşului este „Iaşov” din cauza moldovenilor care s-au mutat aici în perioada comunistă odată cu industrializarea. Ar fi interesant de văzut dacă sunt date în ceea ce priveşte schimbarea demografică odată cu venirea comuniştilor.

    Dea-lungul existenţei sale, Braşovul a fost oraş majoritar săsesc, unguresc şi apoi românesc. Sunt curios câţi saşi mai sunt şi câţi au mai rămas după venirea comuniştilor. Ungurii au ajuns minoritari relativ târziu, prin anii 50 ca şi în Cluj însă numărul lor a scăzut drastic. În doar 60 de ani de la aprox. 50% la sub 10% în Braşov şi aprox. 15% în Cluj.

  2. SeptemCastra spune:

    Istvan, nu am cunostinta ca Brasovul sa fi fost vreodata majoritar unguresc. El a fost majoritar sasesc – cu populatii semnificative romane si maghiare – si apoi direct majoritar romanesc, cu celelalte doua etnii devenite putin importante in urma colonizarii de moldoveni.

  3. István spune:

    Scuze de întârziere…Aşa este, am greşit eu. Braşovul nu a fost niciodată majoritar unguresc în mod absolut, spre diferenţă de Cluj. Maghiarii au avut doar o majoritate relativă la început de secol.. 47% după o documentare mai atentă.

Leave a Reply