Feed on
Posts
Comments

Pagina de titlu a „Legendariului Românesc”

De ceva vreme sunt încântatul posesor al unei „Cărţi de cetire”, tipărită în 1864,  la Buda, pentru uzul elevilor români din Imperiul Austriac. Volumul, destul de subţirel (160 de pagini), a fost hărăzit instruirii învăţăceilor de clasa a treia.

Este scris cu litere chirilice în majoritate,  dar cuprinde şi pagini cu litere latine. Manualul are patru părţi: „Economia elementară” (cu chirilice), „Descrierea Austriei în deobsce” (cu chirilice, ultima parte cu latine), „Naraţiuni folosîtoarie” (cu latine) şi „Parimii (?) pentru vieaţa practică” (cu chirilice).

Numele complet al cărţuliei este „Carte de cetire sau legendariu românesc pentru a treia clasă a şcoalelor poporene”. Foarte interesante mi s-au părut descrierile făcute provinciilor imperiale, fiind vorba de o descriere oficială a acestora, într-o perioadă destul de tulbure, cu doar trei ani înainte de formarea Austro-Ungariei, şi la un an după Dieta de la Sibiu, în urma căreia, pentru o perioadă scurtă de timp, românilor le-au fost garantate aceleaşi drepturi cu cele ale celorlalte naţiuni transilvănene.

Manualul a fost în uz destul de mult timp, exemplarul pe care îl deţin fiind încă studiat în 1869. Aşadar, prichindeii din generaţia care avea să ajungă la maturitate odată cu  Memorandumul au buchisit din această „Carte de cetire”,  înainte să urmeze şcolile înalte ale Imperiului. Cu atât mai interesant este de văzut cum era descrisă Transilvania în acest manual, făcut pe înţelesul copiilor de 9-10 ani:

„Transilvania seau Ardealul este o ţeară frumoasă şi încreţită cu munţi umbroşi. Carpaţii cei înalţi care despart Transilvania de Bucovina, încununează ţeara den trei părţi şi se rămuresc pretutindene în lăuntrul ţării. Munţii Ardealului cei mai înalţi sânt: Muntele Bucegi, Muntele Craiului şi Surul, un munte înalt care este şi vara sur de neuă.

Între munţi se lăţesc în Transilvania văi şi câmpii desfătate, care produc holde foarte mănoase. Păpuşoiu, grâu, secară, orz şi alte pâni sânt în Ardeal în mare prisosinţă. Mai ales cu vinaţe bune este Transilvania binecuvântată. Viile Mediaşului şi ale Vingradului sânt cele mai în semnate.

Transilvania este cuibul aurului pentru toate Austria. Munţii Carpaţilor gem de mulţimea pietrelor de aur. Băeşii le sapă şi scot de’n ele în băi mulţime de aur [urmează un cuvânt pe care nu l-am înţeles] şi curat. Băile Abrudului şi Zlatnei sânt în lume cunoscute.

Cuprinsul manualului

Riul cel mai mare în Transilvania este Mureşul. Acesta isvoresce de’n Carpaţii Ardelenesci, se leagănă prin mijlocul ţării şi umezind şesurile ei cele mănoase, trece de aice în Ungaria şi se răvarsă în undele Tisei. Alt riu mare este Oltul. Acesta ese de’n codrii umbroşi ai Carpaţilor, răcoresce şesurile în Ţinutul Oltului (Ţara Făgăraşului – n.r.), trece în România şi se răvarsă în Dunărea cea măreaţă. Târnava mare şi cea mică, Someşul Mare şi alte riuri mai mici se cotesc pă câmpiile Transilvaniei şi le adapă. Unele de’ntre riurile Ardealului lucesc pe năsip de aur. Ţiganii prind acel năsip în sâte dese şi străcurându-l aleg aurul.

Ardealul este împoporat de mai multe seminţii poporene, care locuesc parte în ţinuturi anume, parte sânt amestecate între sine prin oraşe şi prin sate. Locuitorii cei mai vechi şi numeroşi în Transilvania sânt Românii. Acesti au descălecat în ţeara aceasta încă în veacul al doile după nascerea Domnului, fiind aduşi de Traian Împăratul Romei. Numărul Românilor în Ardeal ajunge la un milion patru sute de mii. Românii au cu toţii aceleşi datine, acelaşi port, aceeaşi limbă, dară în religiune sânt ei destinşi de olaltă. Mai mult de jumătate de Români sânt de legea dreptcredincioasă a răsăritului eară cealaltă parte este împreunată în religiune cu Beserica romano-catolică.

Ungurii au întrat în Ardeal pe la capătul veacului al noule după nascerea Domnului. Unii au cuprins partea cea despre răsărit şi meazănoapte şi aşezindu-se reţin şi numele şi datinele unguresci întru toate, eară alţii au cuprins partea ţierii cea despre răsărit pe margine de cătră Moldovia şi se numesc Secui. Ungurii şi Secuii sânt de una şi aceeaşi seminţie poporeană şi vorbesc pănă astăzi aceeaşi limbă, destingându-se numai în rostire.

Pagina unde începe descrierea Transilvaniei

A treia seminţie poporeană numeroasă în Transilvania sânt Saşii. Acestia sânt de neam Germani; ei au întrat în Transilvania la miezul veacului al doisprezecele şi s’au aşezat în părţile despre meazăzi. Afară de aceste seminţii poporene sânt în Transilvania încă Armeni şi Ţigani carii au întrat în ţeară în veacul al cincisprezecele după nascerea Domnului.

După înpărţirea cea mai nouă, Transilvania este înpărţită în zece prefepture, adecă: prefeptura Sibiilului, a Albei-Iulie, a Orăştiei, a Clujului, a Şimleului Silvaniei, a Dejului, a Bistriţei, a Murăş-Oşorheiului, a Odorheiului şi a Braşovului.

Capitala ţierii este Sibiiul. O cetate frumoasă şi îndămănată lângă riul Sibinului. În Sibiiu este acuma reşedinţa locoţiintelui împărătesc cu scaunele cele mai mari ale ţierii. În Sibiiu este reşedinţa Episcopului catolico-resăritean neunit al Românilor. Sibiiul are şi mai multe şcoale, precum: şcoala teologică şi seminariul pentru eparhiea catolico-resăriteană neunită de’n Transilvania, două gimnazii, academiea juridică îp. regească, galeriea de icoane şi biblioteca ali Brukental şi alte şcoale poporene mai mici.

Clujul era odenioară capitala ţierii, locul de dietă, reşedinţa gubernului şi avea multe alte înstitute şi îndămănări, însă acuma au scăpătat oraşul acesta foarte şi au remas aice numai cănţelăriea prefepturei şi a unui tribunal judecătoresc.

Braşovul este pe marginea ţierii despre Ţeara românească. Această cetate este cuibul negoţului între Ardeal şi între Ţeara Românească. Aice vin toate mărfele străine, şi de aice se duc în Ţeara românească produstele ţierii. În Braşov sânt două gimnazii, o şcoală normală românească şi alte înstitute de folos.

Belgradul (Alba Iulia seau Alba Carolina) este o cetate bine întărită pe Murăşiu. Acolo este reşedinţa Episcopului romano-catolic, un gimnaziu, o şcoală teologică şi un seminariu pentru dieceza romano-catolică. Alba Iulia era odenioară scaunul Mitropoliei resăritene a Românilor.

La Blajiu este reşedinţa Mitropolitului catolico-resăritean unit, şi acolo se află un gimnaziu, o şcoală teologică şi un seminariu pentru dieceza catolico-resăriteană unită.

Bistriţa este un oraş îndămănat pentru negoţ, între Transilvania şi Bucovina, unde se află şi un gimnaziu evangelic-luteran.

Sânt şi alte multe oraşe şi locuri de negoţ în Transilvania, de unde se lăţesc măestriile, cultura şi alte îndămănări peste toată ţeara”

Imperiul Austriac în 1860

7 Responses to “„Transilvania este cuibul aurului pentru toate Austria”. Cartea de citire a generației memorandiștilor”

  1. Daos spune:

    Tare mîndră-i… Putié-i s-o coptiezi și s-o-mparți și pă la alțî mai amărîț? 😛

  2. corneliii spune:

    ti-ar fi recunoscatori pana si doctoranzii exilati prin Regatul Nemtesc!…

    intrebare offtopic: iti spune ceva numele de Wilhelm Capesius? (nascut in 1903) (nu Victor.. desi ar putea fi ruda cu Victor!)

  3. Dragos spune:

    Imi poti spune te rog, in cazul in care nu a fost primit cadou, la ce pret ai achizitionat manualul ?
    Sau o sursa … de unde pot procura asa ceva !
    Multumesc , ai un blog genial si inspirat.

  4. SeptemCastra spune:

    L-am primit cadou. De fapt, e o mostenire de familie. Multumesc de aprecieri. Promit sa maio reproduc din cartea aceasta, numai sa am timp 🙂

  5. Alex spune:

    cuvantul „legendariu” in ce sens e folosit aici? ceva arhaism cu o semnificatie iesita din uz sau ceva de tine de legende, povestiri? cartea fiind o compilatie de diferite povestiri?

Leave a Reply