Feed on
Posts
Comments

Biserica din Prejmer, întemeiată de teutoni ©7C

Se împlinesc anul acesta 800 de ani de când Cavalerii Teutoni au primit prin donație regală Țara Bârsei. Din cauza conflictului apărut cu regele Andrei al II-lea, îngrijorat că teutonii își vor crea propriul stat în sud-estul Transilvaniei, cruciații au fost alungați manu militari în 1225 din teritoriul pe care îl ocupaseră.

Stăpânirea efemeră în spațiul geografic dominat azi de Brașov a fost pentru ordinul monastico-militar o repetiție generală pentru instalarea în Prusia, eveniment care a schimbat cursul istoriei central-europene, dând naștere după câteva sute de ani statului laic prusac, pe bazele căruia s-a născut Germania modernă. Mai multe detalii despre toate acestea aici.

Revenind la așezarea teutonilor în Țara Bârsei, iată textul integral al diplomei acordate de Andrei al II-lea:

În numele sfintei treimi una și nedespărțită, Andrei, din mila lui Dumnezeu, regele Ungariei, Dalmației, Croației, Ramei, Serbiei, Galiției și Lodomeriei, de-a pururea. Între semnele osebitoare ale măreției regale, semne cu care e împodobită amintirea vrednică de pomenire a înaintașilor noștri, cel mai de seamă și mai pilduitor e acela de a întinde o mână cât mai darnică oaspeților vrednici de laudă, a căror așezare se vede că e folositoare regatului și despre a căror rugăciune se știe că este prețuită de Dumnezeu. Așa se face că, mânați de o evlavioasă dorință, apucând pe urmele părinților noștri de cucernică pomenire și dorind, după trecerea acestei vieți, să împărtășim cu dânșii răsplata vieții veșnice, am dăruit cruciaților Ospitalieri ai ordinului Sfintei Marii, care pe vremi a fost la Ierusalim, iar acum, pentru că așa cer păcatele [noastre], este așezat la Acra, din dragoste frățească o țară numită Bârsa, în Transilvania între Cumani, deși este deșartă și nelocuită, ca să o locuiască în pace și să o stăpânească slobod pe veci, pentru ca prin conviețuirea cu ei să se întindă regatul nostru, iar prin rugăciunile lor milostenia noastră să fie adusă în fața lui Dumnezeu celui prea înalt, spre binele sufletului nostru și al părinților noștri. Afară de aceasta, le-am îngăduit ca, de se va găsi în sus-numita țară a Bârsei aur și argint, o parte să se dea visteriei, iar restul să rămână lor.

Hermann von Salza

Hermann von Salza, marele maestru al teutonilor în perioada instalării în Ţara Bârsei

Pe deasupra le-am lăsat pe deplin târgurile libere și vămile târgurilor din acel ținut și le-am dat voie să-și ridice cetăți de lemn și orașe de lemn ca să apere regatul împotriva Cumanilor. Mai hotărâm ca nici un voievod să nu aibă drept de găzduire la ei. I-am mai iertat de dinarii liberi și de pondere și le-am îngăduit să fie scutiți și liberi de plata oricărei dări. Să nu fie supuși judecății sau jurisdicțiunii nimănui altuia decât a regelui și să aibă dreptul de a-și alege dintre ei pe judecătorul ce-i va judeca. Iar noi am poruncit ca sus-zișii cruciați să fie așezați în stăpânirea sus-pomenitei țări a Bârsei de către pristavul nostru Fecate Juna, care a înconjurat sus-numitul ținut și l-a dat lor, împrejmuindu-l cu anumite semne de hotar, după porunca voievodului Mihail.

Iar primul hotar al acestui ținut începe de la întăriturile cetății Hălmeag și merge până la întăriturile cetății Ungra și de aici merge până la întăriturile lui Nicolae, pe unde curge apa ce se numește Olt și, așa urcând pe Olt, merge până acolo unde Prejmerul se varsă în Olt; iarăși merge până la izvorul aceluiași Prejmer și de la izvorul apei ce se cheamă Timiș merge până la vărsarea apei ce se numește Bârsa; apoi, de-a lungul munților Carpați ce încing același pământ, hotarul merge până la Hălmeag. Tot acest pământ, după cum îl înconjoară sus-numiții munți și râuri, se numește Bârsa. Măcar că ceea ce noi am făcut mânați de dragoste frățească nu poate fi acoperit de uitare în fața aceluia care el însuși este dragoste, totuși din prevederile pentru viitor am poruncit ca această milostenie să fie întărită cu mărturia peceții noastre. Dat de mâna magistrului Toma, cancelar al curții regale și prepozit de Veszprém, în anul o mie două sute unsprezece de la întruparea Domnului, în vremea când venerabilul Ioan era arhiepiscop de Strigoniu, reverendul Bertold [arhiepiscop] ales de Calocea și Pécs, Boleslav de Vác, Cathapan de Agria, Simion de Oradea, Desideriu de Cenad, Wilhelm al [episcopiei] Transilvaniei, Gothard de Zagreb, Petru de Györ, Robert de Veszprém; pe când Poth era palatin și comite de Moson, Mihail voievod, Petru comite de Bács, Jula de Bodrog, Banco de Bihor și comite curial al reginei, Marcel comite de Kewe și comite curial, Nicolae comite de Pojon [Bratislava], în anul al șaptelea al domniei noastre.

Cruciații germani au construit în Țara Bârsei cinci cetăți. În prima fază ei au avut permisiunea să le construiască doar din lemn, dar ulterior le-a fost dat dreptul să le ridice din piatră. Identificarea acestor cetăți a suscitat numeroase dezbateri, un punct de vedere riguros argumentat găsiți aici.

Dintre bisericile întemeiate de teutoni, cea mai cunoscută este cea de la Prejmer (Tartlau), finalizată de călugării cistercieni, cărora le-a fost oferit după plecarea teutonilor, și fortificată în timpul atacurilor turco-tătare asupra Transilvaniei de localnicii sași. Biserica fortificată este inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO.

3 Responses to “Sosirea cruciaților în Țara Bârsei”

  1. razvan pop spune:

    Hermann von Salza nu a prea stat in Transilvania, el a stat mai mult la sediul central al ordinului de la Roma. In Transilvania statea un grup al cavalerilor….

  2. SeptemCastra spune:

    @Razvan: Corect. Nici nu am scris ca a fost in Transilvania

  3. […] “am dăruit cruciaților Ospitalieri ai ordinului Sfintei Marii (…) din dragoste frățească o țară numită Bârsa, în Transilvania între Cumani, deși este deșartă și nelocuită, ca să o locuiască în pace și să o stăpânească slobod pe veci, pentru ca prin conviețuirea cu ei să se întindă regatul nostru, (…)  Afară de aceasta, le-am îngăduit ca, de se va găsi în sus-numita țară a Bârsei aur și argint, o parte să se dea visteriei, iar restul să rămână lor. Pe deasupra le-am lăsat pe deplin târgurile libere și vămile târgurilor din acel ținut și le-am dat voie să-și ridice cetăți de lemn și orașe de lemn ca să apere regatul împotriva Cumanilor” (sursa) […]

Leave a Reply